Teama guvernanților de a-și asuma responsabilitatea privind soluționarea conflictelor cu investitorii sau companiile străine pe cale amiabilă a dus doar în ultimii ani la sărăcirea cu zeci de milioane de lei a rezervelor statului. Banii au ajuns în buzunarele avocaților care au apărat interesele statului în instanțele internaționale de arbitraj, acolo unde s-au plâns cei care au inițiat afaceri în Republica Moldova, iar experții spun că aceste cheltuieli puteau fi evitate.
În ultimii 5 ani, moldovenii au fost nevoiți să achite din bani publici peste 48,8 milioane de lei sau sute de mii de euro pentru a se apăra în fața companiilor care au cerut ajutorul magistraților internaționali pentru a li se face dreptate după ce nu au găsit-o în instanțele moldovenești. Banii sunt alocați din fondul de rezervă, iar legea privind regulamentul de repartizare a acestor sume prevede acest drept doar în cazul în care aceste cheltuieli nu puteau fi anticipate.
Legăturile Energoalians cu Platon și un litigiu costisitor
Unele litigii care au ajuns în instanțele internaționale durează deja de câțiva ani. Astfel, Arbitrajul Comercial Internațional de la Paris a decis în 2013 ca Republica Moldova să achite 47 milioane de dolari din cauza datoriilor și penalitățile acumulate din furnizarea energiei de către compania Energoalians Ucraina. Suma pe care trebuia s-o plătească Republica Moldova Ucrainei pentru importul de energie electrică de acum 17 ani era de 22 milioane de dolari. Apoi, potrivit mold-street.com, succesoarea companiei ucrainene, Komstroi, a cerut în 2015 în instanțele moldovenești aplicarea deciziei magistraților internaționali, însă până la urmă Republica Moldova a obținut câștig de cauză. S-a întâmplat după ce autoritățile de la Chișinău au contestat la Curtea de Apel de la Paris decizia din 2013 și au demonstrat că aceasta a fost ilegală. În cazul în care obținea victorie furnizorul din Ucraina, moldovenii ar fi trebuit să achite din bugetul statului 593 de milioane de lei și 540.000 de dolari pentru plata onorariilor avocaților care i-a apărat în instanță. Rise Moldova a demonstrat că proprietarul Komstroi, Dmitri Sarnațko, este partener cu Vitalii Podvișevskii care are legături cu Veaceslav Platon și este acționar la Moldindconbank prin care a avut loc marea spălătorie rusească de 20 de miliarde de dolari.
Totuși, deși a obținut victorie, statul a fost nevoit să aloce din fondul de rezervă în perioada 2011-2016 circa 23,8 milioane de lei sau un pic mai puțin de jumătate din suma solicitată de ucraineni în fața magistraților internaționali, fără cheltuielile ce țin de proces. Banii au fost oferiți pentru a achita serviciile avocaților de la „Buruiana&Partners”, „ACI Partners” și DLA Piper UK LLP care au apărat Republica Moldova în această cauză.
Investitorii străini, supărați pe Guvernul de la Chișinău
O altă cauză care a ajuns la curtea de arbitraj internațional a găurit fondul de rezervă cu sute de mii de dolari sau zeci de milioane de lei. Este vorba despre compania „Le Bridge” care a pierdut în 2008 din cauza unei decizii judecătorești dreptul de a da în exploatare mai multe magazine duty-free la granițele Republicii Moldova și a acuzat Guvernul că nu s-a implicat în acest caz. Astfel, pentru a plăti serviciile juriștilor care au reprezentat statul nostru în instanțele din afară, Guvernul a sărăcit fondul de rezervă cu peste 18,18 milioane de lei. „Le Bridge” cerea achitarea prejudiciilor în valoare de 50 milioane de euro. Banii au fost încasați de avocații de la „DLA Piper” și compania de audit „Credibility International”.
Guvernul a mai decis achitarea din fondul de rezervă a peste 5 milioane de lei sau 235.000 de euro companiei de avocați „Schoenherr Reschanwaite GmbH” din Austria, partenerului său din Moldova, „Vladimir Iurkovski”, pentru a apăra interesele Republicii Moldova într-un litigiu cu un investitor american. Este vorba despre Zbigniew Piotr Grot, care deține companiile „Laguardia USA LLC” și „Laguardia”. Acesta a luat în arendă mai multe terenuri în Florești, însă proprietarii acestora au cerut anularea contractelor din cauza că americanul nu și-ar fi onorat obligațiunile, lucru care s-a și întâmplat prin dispozițiile primarilor. Aceștia se apără și spun că l-au anunțat pe investitor și chiar l-au așteptat să vină pentru a clarifica lucrurile, însă în zadar. Mai multe despre acest caz citiți în articolul „Moldovenii vor plăti peste 5 milioane de lei pentru că nu s-au înțeles cu un investitor american” publicat pe 23 iunie 2016.
Conflictele puteau fi soluționate rapid și ieftin
Un alt proces câștigat de Republica Moldova prin arbitraj internațional este cel cu „Energorynoc” din Ucraina care cerea achitarea unei datorii pentru energie electrică de 1,7 milioane de dolari și 100.000 de euro după ce din fondul de rezervă au ajuns în buzunarele avocaților peste 1,793 milioane de lei.
Un studiu realizat de avocatul George Teodorescu publicat în 2016 arată că majoritatea investitorilor în Republica Moldova beneficiază de „un nivel adițional de protecție grație obligațiunilor asumate de statul moldovean prin prisma tratatelor internaționale prin care acesta se obligă să respecte drepturile investitorilor fiind din țara celuilalt semnatar”. Potrivit expertului, anume prin aceste tratate le este oferită permisiunea investitorilor afectați de a se adresa unei instanțe arbitrale internaționale. „Acest gen de litigii nu sunt deloc simple sau ieftine. (…) Partea tristă este că de cele mai multe ori aceste dispute (care au pus Republica Moldova în fața solicitărilor de daune în valoare cumulativă de zeci de milioane de euro) ar fi putut fi soluționate rapid și mult mai ieftin dacă ar fi existat disponibilitatea autorităților la dialog cu investitorii afectați la etapa incipientă a problemelor semnalate, înainte ca acestea să se transforme într-un litigiu de proporții”, afirmă George Teodorescu, care citează datele unui alt studiu care demonstrează că daunele acordate reclamantului în cadrul unor astfel de litigii sunt în medie de 76 milioane de dolari, iar costurile ajung la 4,5 milioane de dolari.
Cum pot fi evitate cheltuieli enorme din buget din cauza litigiilor internaționale
La rândul său, avocatul Victor Panțâru susține că până a ajunge la curtea de arbitraj ca o ultimă instanță, există o procedură prealabilă instituită de contract, de regulile de arbitraj prin care părțile trebuie să soluționeze litigiile prin negocieri.
Juristul a adăugat că din propria experiență a văzut că pot fi evitate cheltuieli suplimentare după ce a fost implicat în dialogul dintre o companie internațională și societatea „Registru”. „Ambele părți au înțeles că este și problema timpului, care, de obicei, este insuficient. De asemenea, a fost analizată situația din perspectiva ce pierde și ce câștigă fiecare, care sunt riscurile. Până la urmă, autoritatea este cea care decide: de a soluționa litigiul pe cale amiabilă sau prin arbitraj. Dacă mergem pe calea arbitrajului, riscurile sunt foarte mari, deoarece cheltuielile sunt foarte mari, atât la faza inițială, cât și în cazul când nu va fi o decizie favorabilă”, a explicat expertul.
Responsabilii preferă să fugă de negocieri
Victor Panțâru a mai spus că în condițiile în care negocierile sunt soluția perfectă pentru a păstra banii statului, litigiile ajung totuși la arbitrajul internațional din cauza că persoanele care pot să ia anumite decizii la nivel național preferă să nu le ia, deoarece implică responsabilitate personală. „Dacă un ministru negociază un astfel de acord și ajunge la o înțelegere amiabilă, atunci asupra acestuia va plana suspiciunea că a făcut ceva rău, deși a luat, de fapt, o decizie bună, a economisit câteva milioane de euro. Din cauza că societatea și-ar forma o părere negativă ca urmare a faptului că nu sunt comunicate toate detaliile și dedesubturile, persoana respectivă preferă să fugă de această responsabilitate și să o paseze altcuiva”, a precizat juristul.
Avocatul a mai spus că nu vede o problemă în faptul că acești bani sunt alocați din fondul de rezervă din momentul ce în buget nu există un compartiment special dedicat unor astfel de plăți.
Menționăm că fondul anual de rezervă al statului este de câteva zeci de milioane de lei. Recent, Ministerul Justiției a anunțat că este din nou în căutarea unor avocați care ar reprezenta Republica Moldova în cazul Gater Assets Limited despre care Rise Moldova a scris că este implicată în scandalul „Panama Papers” și care solicită achitarea unei datorii de acum 20 de ani către o companie inexistentă, suma fiind de peste 27,4 milioane de dolari.