Aferim! – un film prost ajuns la Chișinău

Premiat la Berlin în 2015, filmul Aferim! a ajuns și la Chișinău, azi urmând să fie proiectat la cinematograful Odeon. Un film prost, care manipulează în mod nepermis istoria.

În majoritatea interviurilor, regizorul și scenaristul Radu Jude a subliniat faptul că s-a străduit să refacă într-un mod cât mai fidel epoca tratată de film.

Dar dincolo de aceste limite obligatorii în orice demers istoric, cu atât mai mult într-unul în care e artistic, narativ… dincolo de limitele acestea, noi am încercat să fim cât se poate de exacţi în reprezentarea istoriei. Radu Jude, interviu pentru Gândul

Ori filmul Aferim! păcătuiește tocmai prin anacronism și ideologizare excesivă. Radu Jude proiectează asupra anului 1836 când se produce acțiunea filmului ideile și conceptele anului 2015. Sunt sigur că peste 200 de ani se vor găsi destui care să râdă de noi cei din ziua de azi fără să încerce să ne înțeleagă. Dar problema este alta: ignorarea surselor istorice și manipularea lor, din neștiință sau rea-voință. Rezultatul este o frescă alb-negru în care românii începutului de secol al XIX-lea apar drept niște primitivi lași, cu o mentalitate înglodată în stereotipuri.

Acțiunea filmului Aferim! este plasată în anul 1836, un an de intersecție din punctul de vedere al legilor care tratau robia țiganilor. În Țara Românească robia a fost reglementată în scris prin Îndreptarea legii din 1652, codul de legi dat de voievodul Matei Basarab (cu mici modificări identic cu cel al voievodului din Moldova Vasile Lupu, Cartea românească de învățătură din 1646). Pravila lui Matei Basarab a rămas valabilă până în anul 1831, cu mici amendamente fanariote. În 1831 a fost adoptat Regulamentul Organic – care se ocupa în esență doar de robii aflați în proprietatea statului, lăsând cumva nereglementată problema robilor aflați în proprietatea particularilor. În 1832 o lege devenită anexă a Regulamentului Organic stabilește modalitatea de trecere a robilor țigani din proprietate privată în proprietatea statului, iar din 1833 începe un proces prin care statul cumpără robi de la particulari. După 10 ani de achiziționat țigani de la particulari, în 1843 este adoptată o lege în Țara Românească prin care sunt eliberați toți țiganii aflați în proprietatea statului, iar prin legea din 1847 au fost eliberați toți țiganii aflați în proprietatea mănăstirilor, mitropoliei și episcopiilor. Ultimii robi țigani, aflați în proprietatea particularilor, au fost eliberați în 1855.

Tot acest proces desfășurat între 1832 și 1847 care a avut ca obiectiv scoaterea treptată a țiganilor din robie printr-un program guvernamental este pur și simplu ignorat în favoarea unor elemente propagandistice contemporane. Încă este nevoie de o comparație a procesului aboliționist din țările române cu cel din America sau Rusia aceleiași perioade. Până la urmă frescei ilustrate de Radu Jude în Aferim! îi lipsește exact ceea ce invocă drept obiectiv: precizia în reprezentarea istoriei.