Soluționare inoportună a conflictului transnistrean

Pe data de 26 iulie Republica Moldova a fost vizitată de ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, venit în calitate de președinte în exercițiu al OSCE. Pe de o parte, această vizită poate fi interpretată ca o vizită obișnuită: diplomatul german de rang înalt a fost anterior, de asemenea, în Caucazul de Sud pentru a vorbi acolo despre conflictele locale – astfel, Moldova este pur și simplu încă o țară pe listă, unde Berlinul încearcă să demonstreze în cadrul Președinției OSCE implicarea și, de asemenea, rezultatele sale „bazate pe abordări practice” în conflictele înghețate.

Dar, pe de altă parte, Ministerul german de Externe ar fi putut să se limiteze la trimiterea reprezentantului său politic în timpul Președinției OSCE în regiune. Vizita lui Steinmeier accentuează atenția acordată la Berlin conflictelor înghețate post-sovietice prelungite, care se pot transforma cu ușurință în conflicte fierbinți.

Angajamentul personal al ministrului german de externe pentru rezolvarea problemelor din Europa de Est, inclusiv în relațiile cu Rusia, a fost deja de multe ori apreciat în mod public de către cancelarul Angela Merkel. Reglementarea conflictului transnistrean nu mai este interpretată de diplomația germană ca o „chestiune simplă” (așa cum a fost mai înainte), dar totuși până acum, în anumite circumstanțe, o rezolvare durabilă este posibilă datorită eforturilor diplomatice și voinței politice a părților din conflict și a mediatorilor internaționali.

În timpul vizitei sale în Republica Moldova, Steinmeier s-au abținut de la declarații politice, dar abordarea sa pentru reglementarea conflictului a fost destul de clară. Pe de o parte, ministrul de Externe german a subliniat faptul că orice rezolvare durabilă a conflictului poate fi obținută numai pe baza suveranității naționale și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Dar, pe de altă parte, orice compromis important între părțile de conflict, după cum spune Steinmeier, poate fi realizat datorită măsurilor de consolidare a încrederii, prin „pași mici”, care contribuie la restabilirea încrederii reciproce. În acest sens, Steinmeier , în întregime s-a alăturat poziției diplomației ruse și transnistrene. Moscova și Tiraspolul au susținut ideea că nici o soluție completă a conflictului nu poate fi făcută fără restabilirea încrederii reciproce și fără abținerea de la acțiuni unilaterale politizate. În acest context, ministrul german de Externe a solicitat punerea în aplicare rapidă și integrală a măsurilor de consolidare a încrederii prevăzute în protocolul de la Berlin (semnat în cadrul formatului 5+2 cu o lună în urmă) care prevede reconectarea rețelelor de telecomunicații, recunoașterea diplomelor universitare transnistrene și soluționarea problemei plăcuței de înmatriculare auto.

Între timp, condițiile locale pentru progresul soluționării conflictului s-au înrăutățit puternic. În primul rând, nici un progres nu a fost realizat în cadrul grupurilor de lucru cu privire la aspectele sectoriale, menționate mai sus. Ministerul de Externe din Transnistria a spus că partea moldovenească a evitat discuții importante argumentând că nu a fost prevăzut un mandat de negociere adecvat. Acest fapt a fost de fapt confirmat de președintele Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu în timpul discursului său de la reuniunea Platformei privind consultările și controlul parlamentar asupra reintegrării țării la 25 iulie (acest organism a fost creat în luna mai 2016 printr-o decizie specială a Parlamentului Republicii Moldova ). „Din păcate, în ultimii 20 de ani nu s-a găsit nici o decizie cu privire la o bază legislativă clară, care ar oferi un mandat de negociere. La următoarea noastră întâlnire vom discuta idei cu un statut special și posibile acțiuni pentru producerea unei foi de parcurs pentru soluționarea conflictului transnistrean „, a spus Candu.

Această situație s-a desfășurat în contextul viitoarelor alegeri prezidențiale din Republica Moldova.

Actuala politică moldovenească „s-a înecat” în campaniile defăimătoare a convingerilor politice duse una împotriva alteia, astfel încât nici o abordare strategică a problemelor politice cheie nu se dovedește a fi posibilă, în aceste condiții, în special, pentru problema transnistreană. Iată de ce negociatorii moldoveni au avut un dialog cu Tiraspolul, în primul rând fiind sub presiunea diplomatică a mediatorilor internaționali, dar au evitat să facă orice angajamente obligatorii.

În plus, Chișinăul a folosit tactici care au fost aplicate, de obicei, de către părțile de conflict, atunci când ele au fost hotărâte să blocheze negocierile. Aceasta tactică poate fi caracterizată ca „instabilitate controlată”. De data aceasta e vorba despre interzicerea importului transnistrean al combustibililor fără înregistrare vamală la Chișinău care a fost inițiată de Ucraina și a provocat deficitul de pe piața energiei din Transnistria. Este greu de înțeles cine este responsabil pentru această acțiune unilaterală. Pe de o parte, decizia a fost pusă în aplicare de către Kiev, care este acum destul de interesat pentru a nu coopera cu acordurile de la Minsk și de a aplica unele măsuri nu prea dure pentru a exercita o presiune asupra Moscovei. Dar, pe de altă parte, situația cu arestarea omului de afaceri Veaceslav Platon, care ar fi devenit o amenințare politică pentru Vlad Plahotniuc demonstrează faptul că o anumită coordonare între Chișinău și Kiev persistă.

Cu toate acestea, noi nu vedem o adevărată politizare a problemei cu actuala „blocadă”, nici de la Tiraspol și nici de la Moscova. Măsurile restrictive față de tranzitul mărfurilor ucrainene pe teritoriul Transnistriei au fost menționate în declarațiile oficialilor de rang înalt din Transnistria, dar nu a fost încă puse în aplicare. Este foarte posibil ca în curând părțile vor găsi un compromis diplomatic pentru a reveni la status-quo-ul anterior.

Instabilitatea îndelungată din Transnistria favorizează cu greu autoritățile moldovenești. Un progres în reglementarea conflictului transnistrean este privită de către Bruxelles ca un semn important al europenizării Republicii Moldova și ca o condiție prealabilă pentru un ajutor suplimentar. Așa că, dacă autoritățile moldovene vor fi dispuse să mențină pista pozitivă a relațiilor lor cu UE, FMI și alți donatori, vor fi necesare unele dezvoltări pozitive în soluționarea conflictului. În acest sens, în timpul întâlnirii sale cu Steinmeier pe 26 iulie, Andrian Candu a exprimat dorința autorităților moldovene de a lucra în timpul următoarei sesiuni parlamentare un concept al unui statut special pentru Transnistria, legislația de tranziție pentru mandatul de negociatori precum și o foaie de parcurs cu măsuri concrete pentru rezolvarea conflictului.

„Perspectivele sunt destul de bune, iar noi sperăm că anul viitor va fi un an de oportunități”, a spus el. Desigur, aceasta ar putea fi o simulare în fața vizitei lui Steinmeier, dar nu trebuie să uităm că mai devreme partea moldovenească, pur și simplu a făcut referire la propriul său act legislativ destul de dur cu privire la statutul Transnistriei adoptat în 2005, considerând orice discuții suplimentare nepotrivite. În plus, normalizarea relațiilor cu Tiraspolul este într-o anumită măsură, de asemenea, o condiție prealabilă pentru ca Moldova să restabilească relații pozitive cu Rusia. În prezent, delegația moldovenească vizitează Moscova pentru a discuta foaia de parcurs ruso-moldovenească pe probleme de comerț. Prin urmare, în contextul internațional, atât Occidentul cât și Orientul, cere de la Chișinău unele inițiative concrete și pozitive în soluționarea conflictului.

Mai mult, toate părțile implicate înțeleg foarte bine că impasul în rezolvarea conflictului există nu numai din cauza poziției Republicii Moldova, ci și din cauza situației politice din Tiraspol.

În contextul viitoarelor alegeri prezidențiale din ambele tabere politice reprezentate de către președintele Șevciuk și Consiliul Suprem care sunt concurenți acum și se acuză reciproc de relațiile strânse cu Chișinăul. Orice progres esențial în cadrul negocierilor poate fi folosit de opoziția parlamentară actuală pentru crearea unei ulterioare campanii de informare împotriva președintelui. De exemplu, chiar și situația actuală cu importul transnistrean de pe teritoriul ucrainean este interpretată de către reprezentanții Consiliului Suprem și unii experți care apar la canalul de televiziune din Transnistria (TSV) ca o abolire a statalității transnistrene coordonate de la Kiev și Chișinău cu guvernul Transnistriei. De aceea, a fost remarcat faptul că ministrul german de externe, de asemenea, s-a întâlnit cu Președintele Parlamentului al Transnistriei, Vadim Krasnoselski, ceea ce de fapt nu este necesar, din punct de vedere al protocolul diplomatic.

Cu toate acestea, în fața crizei economice actuale, în republica separatistă normalizarea relațiilor cu Ucraina și Moldova este o prioritate cheie economică și externă pentru Tiraspol, indiferent de cine este la putere acolo în acest moment. Deci, în perspectivă pe termen mediu Transnistria este mai degrabă un jucător pozitiv (chiar dacă este rezervat) în soluționarea conflictului, decât un provocator.

E nevoie de a aștepta anul viitor și de a pregăti agenda de negocieri care a fost, de asemenea, formulată de reprezentantul rus, Serghei Gubarev, în formatul de negocieri „5 + 2”. Soluționarea conflictului transnistrean este din nou inoportună, de data aceasta, predominant din cauza politicii locale. Situația se poate schimba, dar puțin probabil aceasta se va întâmpla în a doua jumătate a acestui an, în cazul în care vorbim despre orice tendințe pozitive.

Traducere a analizei publicate de Andrei Deviatkov în cadrul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean.

NOTĂ: Andrei Deviatkov este doctor în istorie, lector superior la Universitatea de Stat din Tiumen (Rusia). A fost cercetător invitat la Stiftung Wissenschaft und Politik (Germania), New Europe College (România), Departamentul de Studii de Politică Globală, Universitatea din Malmo (Suedia). Actualmente este cercetător post-doctoral la Centrul de Cercetare al UE și al Rusiei de la Universitatea din Tartu (Estonia). Domenii de interes: reglementarea transnistreană, Parteneriatul Estic, politica externă a Rusiei și Germaniei, fosta Uniune Sovietică.