Să mănânci ca un uzbec la Chișinău este scump, exotic și riscant, dar trebuie încercat! La restaurantul „Caravan” din centrul Chișinăului se găsește o varietate de mâncăruri tradiționale din Uzbekistan: de la șurpa de miel, șaih, pilaf de ceaihan, ciucivara și kovurma-lagman la bucate ceva mai pământești precum steak din somon la grătar cu sos de ghimbir cu căpșune sau păstrăv cu sos din cașcaval.
Până a ajunge la mâncare să vă povestim câte ceva despre ambianță. Este un local destul de mic și întunecos, predomină culoarea roșie, dar plăcut. Este potrivit pentru întâlniri romantice pentru că este liniștit și după cum am zis, nu foarte luminos, și în plus, niciodată foarte aglomerat. Este bun și pentru întâlniri cu prietenii, mai ales că la o masă pot încăpea și opt persoane.
Locul uzbecilor din Chișinău
Decorul este colorat și țipător. Fețele de masă, lustrele, scaunele pe care sunt așezate perne, covoarele de pe pereți, perdelele și lumânările reproduc interiorul unei case tradiționale din Uzbekistan. Chelnerii poartă costume naționale uzbece și sunt drăguți. Până și nota de plată o primești înfășurată într-un material cu imprimeuri orientale. Muzica orientală se aude discret și relaxează atmosfera.
Acum să vorbim despre bucatele care sunt cel puțin ciudate. Prima mea opțiune a fost o porție de lagman, o supă deasă din carne de vițel cu tăiței ca la uzbeci, roșii, ardei dulce și verdeață. Chelnerul care a spus că-l cheamă Vasea, mi-a precizat că nu ne poate servi nimic din bucatele care conțin faimoșii tăiței uzbeci, pentru că „s-au terminat și bucătarul nu mai poate face alții”.
Mâncare prea consistentă
Am optat atunci pentru o șurpa de miel – o supă tradițională uzbecă, samsa faios, pilaf de ceaihan și turtă uzbecă. Supa este foarte diferită de tot ce am gustat până acum. În castron plutește o bucată de carne de miel, un cartof întreg, un bucată mare de morcov, o bucată mare de ardei și niște verdeață. Nimic tocat. În concluzie, o supă aromată, poate prea sărată, cu legume bine fierte și o carne moale, dar totuși cu un gust ciudat, greoi. La o foame merge, dar nu cred că mă voi mai încumeta vreodată să mănânc șurpa de miel, mai ales că nici prețul nu-i mic: 70 de lei pentru o porție. Pâinea care se oferă gratuit am primit-o caldă și cu un miros pronunțat de drojdie. N-am mâncat mai mult de două bucăți. În combinație cu supa de miel este pur și simplu prea mult.
Pilaful de ceaihan este făcut din carne de miel după o rețetă veche din valea Fergana. Costă 90 de lei. Este preparat din orez, legume, condimente uzbece, carne de miel și presărat cu pomușoare de barbaris. Predomină mirosul de carne și e prea sărat pentru gustul meu, după această masă am dat gata aproape doi litri de apă plată.
Pateurile uzbece
Samsa faios a fost o alegere fericită și conține ingrediente cunoscute. Este un fel de pateu cu carne de pui, ciuperci și condimente orientale. Sățios și gustos. Un singur pateu de acest fel costă 30 de lei.
La „Caravan” m-aș întoarce doar pentru desert. „Ispita lui Tamerlan” este unul din ele. Costă 90 de lei, dar merită toți banii. Denumirea se trage de la numele unui emir al Uzbekistanului, un mare conducător militar cunoscut pentru cruzimea sa. Desertul care-i poartă numele însă este cremos și fin, făcut din cremă de brânză, țucate – fructe orientale confiate și sos de ciocolată. La gust aduce puțin cu înghețata, dar este mult mai consistent și cremos. Chelnerul Vasea ne-a poruncit să lăsăm desertul să se topească puțin și abia apoi să gustăm. L-am ascultat, iar rezultatul a fost demențial.
Prețuri pipărate
Un alt desert care ne-a impresionat la fel de mult a fost „Muz-Kaimak” – frișcă, țucate și sos de ciocolată. Costă 65 de lei. Prăjitura cremoasă și răcoritoare se aseamănă izbitor de mult cu înghețata, doar că e mult mai fină, dulce și aromată.
La restaurant găsiți vinuri moldovenești produse de cele mai renumite companii vinicole din țara noastră. Noi ne-am rezumat la tradiționalul ayran care însă nu ne-a impresionat deloc. Ayran-ul este o băutură tradițională uzbecă asemănătoare cu chefirul, doar că are un gust mai acru și se bea în combinație cu mărar. Dacă mergeți la Caravan e o idee bună să aveți cu voi bani cash, fie în lei sau valută, deoarece nu se acceptă plata cu cardul bancar.
Faptul ca mancarea este mai putin dietetica raportat la noul lifestyle este usor de explicat: retetele traditionale au fost gandite sa ajute oameni care depuneau efort fizic intens in viata de zi cu zi, care mananca o data si le ajunge sa faca mare parte din solicitarile zilei. ideea de dieta probabil nici nu exista, (decat in caz de boala grava eventual), in conditiile in care oamenii munceau adesea doar pentru a-si asigura mancarea si supravietuirea. Iar retetele tradutionale au ramas si pana in zilele noastre, pentru cei care facem mofturi, vrem sa aratam perfect conform standardelor din reviste si care avem alte scopuri in viata, mai sofisticate decat simpla suprevietuire cu burta plina.
Sa ne uitam si in meniurile traditionale de prin zona noastra: meniul traditional moldovenesc, romanesc, rusesc si unguresc de pilda – cele adevarate sunt in mare parte grase, consistente si periculoase.
Iar mirodeniile si gustul ciudat tin de specificul local – daca cineva nu e obisnuit cu ele din copilarie, i se pot parea ciudate.
Asa chiar si branza frantuzeasca mucegaita – ce farmec are? Dar pentru ca e de pe la fermierii din vest are in mintea noastra o alta rezonanta, mai pozitiva, se pare (pentru ca francezii de exemplu sunt mai civilizati decat uzbecii… asa gandim noi)