Destrămarea Uniunii Sovietice a produs schimbări atât la nivelul componenței demografice, cât și sub aspectul calității vieții. În primii ani de la proclamarea independenței, a crescut brusc rata șomajului, s-au redus considerabil veniturile (zeci de întreprinderi au falimentat), s-a accentuat degradarea infrastructurii sociale (școli, spitale, blocuri locative) și a luat amploare fenomenul exodului populației (odată cu deschiderea hotarelor).

Structura socială (și etnică) a Basarabiei a suferit modificări substanțiale pe parcursul ultimelor două secole: în perioada țaristă teritoriul a fost colonizat masiv cu alogeni și i s-a perpetuat caractecterul predominant agrar, iar în cea sovietică populația a fost supusă foametei organizate, deportărilor, colectivizării forțate și chiar exterminării. Astfel, calamitățile sociale din trecut au cauzat o serie întreagă de probleme în viitor: sărăcia – ca o consecință a deposedării de avere și migrația necontrolată – ca rezultat al restricționării dreptului la liberă circulație. Până și urbanizarea a fost impusă, numărul celor stabiliți în orașe crescând (de la cca 500.000 în 1959 la peste 1,5 mln în 1989) datorită fluxului de „specialiști” veniți din toate colțurile defunctului imperiu. În Clasificatorul Unităților Administrativ-Teritoriale (CUATM) al Republicii Moldova există 1682 de localități, printre care 5 municipii și 62 de orașe, restul fiind sate (comune). Dacă la Recensământul populației din 2004 aveam 3 sate cu câte un singur locuitor (Cuconeștii Vechi, r-nul Edineț; Dărcăuții Noi, r-nul Soroca și Odaia, r-nul Șoldănești), acum sunt tocmai 8 localități fără persoane, conform datelor preliminare ale Recensământului din 2014.

Fenomenul migraționist reprezintă dovada incontestabilă a pauperizării populației și a pierderii sentimentului de protecție socială. Potrivit informațiilor oficiale, în decursul ultimului deceniu, numărul cetățenilor moldoveni plecați peste hotare a crescut de la 270 la 330 de mii, deși se vehiculează că acesta ar fi de două sau chiar de trei ori mai mare. Din păcate, nu putem stabili cu exactitate proporțiile emigrării în masă, în schimb resimțim pe deplin consecințele sale nefaste: familii destrămate, copii aflați în grija rudelor, insuficiența forței de muncă și lipsa personalului calificat în domeniul ocrotirii sănătății și în cel educațional. Pe scurt: bolnavi sunt tot mai mulți, iar medici tot mai puțini; fabricile au falimentat, iar școlile s-a transformat în fabrici de absolvenți.

Pierderea unei bune părți din capitalul intelectual nu poate fi compensată prin granturi din exterior. Iar cozile interminabile ale celor care aplică pentru o bursă de studii în România sau în altă parte ar trebui să dea de gândit guvernanților. Parafrazând o maximă latină: „cine nu are tineri, să și-i cumpere”, pentru că de bătrâni nu ducem lipsă. Deoarece sistemul de pensionare din Republica Moldova este aproape în exclusivitate asigurat din bugetul de stat, iar numărul beneficiarilor depășește 764.000, fiecare al 4-lea cetățean este pensionar, ceea ce reprezintă o povară enormă pe seama populației apte de muncă.

Dacă în perioada sovietică existau doar 4 categorii sociale: muncitorii (din industrie), țăranii (colhoznici), intelectualii (majoritatea docili) și funcționarii (aparatul birocratic), după 1991 nomenclatorul profesiilor s-a diversificat, fiind însă păstrate metehnele trecutului. Astfel, deși avem zeci de avocați și economiști pe metru pătrat, Republica Moldova nu are nici justiție echitabilă și nici economie funcțională. Piețele abundă de vânzători cu diplome de studii superioare, iar țăranii mai degrabă își fac firme decât ferme.

La capitolul moravuri, moldovenii sunt o adunătură de nași, fini și cumătri. Când au o problemă, nu se adresează instituțiilor abilitate, ci membrilor (asociați ai) familiei. De aceea, nunțile și cumătriile opulente au devenit indispensabile pentru ascensiunea socială și parvenirea multora. Ai primit vreo amendă, cauți o locuință în arendă, vrei ca odrasla analfabetă să aibă bursă sau să obții vreo sursă de căpătuire, sună-l pe cumătru și treaba-i ca și rezolvată.

După 25 de ani, acest stat nu are societate, ci mai multe „societăți civile” și „societăți cu răspundere limitată”. Poate pentru că și el este un simplu SRL.

1 comentariu

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*