Violența nu-și alege victima. De la dragoste până la ceartă, cuvinte jignitoare și chiar o palmă nu e decât un pas. Prima palmă a primit-o chiar în ziua când a fost cerută de nevastă. A crezut că este vinovată pentru că și-a permis să-l apostrofeze.

Sursa foto
FOTO: simbol Sursa

Ioana (nume schimbat) l-a întâlnit pe Marin (nume schimbat) la o zi de naștere a unei prietene. Avea doar 17 ani atunci, el – 32. La vârsta de 15 ani a rămas doar cu mama. În urma unei boli, tatăl i-a decedat.

„Am început să-l iubesc ca pe un tată”

„Când l-am întâlnit nu trecură decât 2 ani de la moartea tatălui. Sufeream încă foarte mult și căutam un sprijin. După ce l-am întâlnit pe Marin, felul cum mă curta, am început să mă atașez tot mai mult de el și îl asociam cu tatăl meu, eu fiind mai mică decât el cu 15 ani”, își amintește Ioana.

Credea atunci că și-a găsit sufletul și sprijinul de care avea nevoie, dar nu a durat mult. S-a căsătorit un an mai târziu, după ce împlinise 18 ani. „Am început să-l iubesc ca pe un tată și, pe bune, mă proteja ca pe fiica lui. Chiar dacă mă dojenea, credeam că așa trebuie. Ce a fost bine e că mi-a permis să-mi continui studiile. Am urmat Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. Pe plan profesional m-am realizat, dar personal… Singura bucurie de acum este copilul”, ne spune femeia, care la cei 31 de ani împliniți ar fi în stare să scrie o carte în câteva volume.

Prima palmă, în ziua când a fost cerută de nevastă

Prima palmă simțită din parte iubitului a fost chiar în ziua când a cerut-o de nevastă. „Stăteam cu toții la masă. Nu îmi amintesc bine ce a spus el și eu l-am apostrofat. Imediat m-am și pomenit cu o palmă. Nici nu realizasem ce s-a întâmplat. Nu am făcut-o pe supărata, pentru că știam că nu poate fi cale întoarsă. Mama era singură, nu prea aveam bani cu ce ne întreține, dar Marin era deja asigurat material, avea și un serviciu bun. Am trecut și peste asta, doar că nu a durat mult. La câteva luni după nuntă, am început să ne certăm tot mai des, iar dacă îmi permiteam să-i reproșez ceva, eram pălmuită. Mă înjosea și îmi spune să închid gura, pentru că sunt un nimeni fără el. Îmi amintea mereu că el este cel care m-a învățat și „m-a făcut om în viață”, așa îmi reproșa mereu”, povestește Ioana.

Bătută, după care impusă să facă sex

Le-a răbdat pe toate. Nu avea curajul să rupă lanțul violenței și să-și găsească rostul în viață. Chiar dacă ziua era ea cea care oferea sfaturi elevilor, seara, ajunsă în familie, Ioana avea ea singură nevoie de un sfat și de un ajutor. „Așa am ajuns și să nasc copilul, tot printre lacrimi și bătăi. Ajungeam să fiu bătută, după care – obligată să întrețin relații sexuale cu el. Vă imaginați cum era? Nu-i doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu. Îmi era rușine să apelez după ajutor la oamenii legii pentru că el, fiind într-o postură respectabilă și având prieteni peste tot, îmi dădeam seama că nu voi avea sorți de izbândă. De fiecare dată mă amenința că o termin rău dacă ajung să mă plâng undeva. Îmi era rușine și de mama, nu voiam să-i spun prin ce trec. Deși undeori mă vedea necăjită, îi spuneam că sunt obosită doar. La fel și la serviciu. Îmi era rușine să le spun colegelor prin ce trec, pentru că atunci când mergeam undeva în ospeție, la vreo manifestație se purta foarte frumos cu mine, iar când ajungeam acasă apăreau palmele. Ba că acela s-a uitat prea mult la mine, ba că m-a luat altul la dans, ba că de ce așa mult am vorbit. Ajunsesem și la faptul că nu îmi mai permitea să discut cu rudele, pentru că acestea m-ar influența negativ… Așa îmi spunea. Inventa tot felul de pretexte să mă umilească și jignească. Nu vedeam altă cale decât să rabd și să aștept să ajung unde s-a ajuns”, ne povestește printre lacrimi femeia.

Ajunsă în pragul disperării, a apelat după ajutor

A tăcut și a răbdat până a constatat că nu mai are ce pierde. S-a întâmplat într-o seară după ce venise de la o zi de naștere a unei colege. „Ziua l-am telefonat și i-am spus că voi merge la o colegă de serviciu la o zi de naștere. O sărbătorea la o cafenea. I-am spus că poate veni și el, doar un pic mai târziu, pentru că ne-am adunat acolo doar femei, colege. Nu a spus nimic. Când am ajuns acasă a început să facă scandal și insista să-i spun precis unde am fost. Zic: Te-am invitat și pe tine, puteai veni. Acum putem telefona colega să ne confirme. Nu voia să asculte răspunsul meu. După ce m-a pălmuit, a luat ferul de călcat, l-a încălzit și a venit să mă ardă. Sigur că am început să răcnesc, copilul s-a speriat foarte mult. El a reușit să mă atingă de un picior. Nu am mai răbdat și cum eram îmbărcată doar în cămașa de noapte, mi-am luat copilul și am fugit afară. M-am dus la o vecină, mi-a dat ceva de îmbrăcat, am dormit acolo, iar a doua zi am venit la acest centru”, ne povestește Ioana și ne roagă să nu scriem nici denumirea centrului pentru că este sigură că va fi găsită de bărbatul său violent.

De aproape 3 luni stă la un centrul de plasament pentru victimele violenței în familie. Muncește ca să-și adune ceva bani pentru a lua cu chirie un apartament. Atât ea, cât și copilul beneficiază de consiliere psihologică și li se oferă tot suportul necesar de care au nevoie. Lăcrimează ori de câte ori își amintește prin ce i-a fost dat să treacă. Singurul lucru de ce îi pare rău e că a îndurat atâția ani umilință și necaz și nu a avut curajul să pună punct relației chiar din prima zi când a început, pentru că poate era astăzi mai fericită decât este.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*