Catalonia, Transnistria și mâna lungă a Rusiei

Referendumul din Catalonia a dus la un blocaj: autoritățile centrale nu îl recunosc, iar autoritățile locale cel mai probabil vor încerca să-l folosească pentru declararea independenței. Intervenția în forță a poliției a dus la o mediatizare amplă a evenimentului și la crearea unor premise de radicalizare a mișcărilor pro-independența Cataloniei.

De la Chișinău nu poate fi ignorată o comparație între referendumul de ieri din Catalonia și cel desfășurat pe 17 septembrie 2006 în Transnistria – când populația din stânga Nistrului a votat în proporție de 98% pentru independență și o eventuală unire în viitor cu Federația Rusă. Există o sumă de diferențe majore între Catalonia și Transnistria (de la nivelul de dezvoltare până la originile istorice și modul de abordare a politicilor secesioniste) – însă există și o asemănare: implicarea Rusiei. În Transnistria avem de-a face cu o implicare rusă dură, în logica secolului al XX-lea: intervenția militară (inițial ”acoperită” sub forma furnizării de armament și militari, mai apoi deghizată într-o misiune de menținere a păcii).

În Catalonia ceea ce se vede până în acest moment din implicarea rusă este un element de război cibernetic: menținerea online a paginilor de internet dedicate desfășurării referendumului declarat ilegal de autoritățile de la Madrid. Cotidianul El Pais desvăluie pe larg modul în care deja celebrii hackeri ai Moscovei au ajutat separatiștii din Barcelona să-și mențină prezența online: tribunalele spaniole au emis hotărâri prin care siteurile dedicate referendumului să fie închise, ceea ce s-a întâmplat în spațiul Uniunii Europene. În afara acestui spațiu deciziile justiției spaniole nu au efect – de aceea paginile de internet dedicate organizării referendumului s-au înmulțit precum ciupercile după ploaie în spațiul ex-sovietic. Liderii separatiști de la Barcelona au știut permanent de aceste mutări și le-au anunțat în timp util, lăsând autoritățile de la Madrid cu un pas în urmă. Undeva a existat o coordonare între migrația paginilor de internet sub controlul unor hackeri din spațiul ex-sovietic și liderii separatiști de la Barcelona. (Detalii suplimentare aici.)

Un alt element din războiul informațional extrem de bine dus de Moscova: știrile. Pervâi Kanal a prezentat referendumul din Catalonia drept un semnal clar al eșecului Uniunii Europene – autonomiile regionale și separatismul în interiorul Federației Ruse sunt subiecte cu un potențial exploziv, de aceea linia redacțională a fost una în care ținta devine proiectul occidental al Uniunii Europene. Postul de televiziune Rossia 24 a avut o abordare originală: referendumul catalan, protestele și intervenția poliției au fost prezentate drept ”o revoluție colorată în interiorul Uniunii Europene” – o aluzie la schimbările de regim din Ucraina. Ria-Novosti și-a păstrat statutul de agenție de presă guvernamentală și respins orice fel de comparație între referendumul pentru independență din Catalonia și cel din Crimeea. Din punct de vedere oficial, ministrul de Externe al Rusiei Serghei Lavrov a spus deja săptămâna trecută că Moscova susține integritatea oficială a Spaniei. Însă de multe ori interesele sunt diferite față de declarațiile oficiale.

Rusia nu ar avea decât de câștigat de pe urma independenței Cataloniei, care i-ar servi drept justificare pentru acțiunile din fostul spațiu sovietic. Menținerea și aprofundarea conflictului dintre Madrid și Barcelona va atrage fără îndoială comparația cu cele întâmplate în Transnistria și estul Ucrainei. Sprijinul hackerilor ruși pentru desfășurarea referendumului din Catalonia este doar ceea ce vedem acum, însă Moscova are mâna lungă.