Face parte dintr-o generație de șahisti profesioniști, este Antrenor Emerit în șah, deținător al distincției Meritul Civic și premiant a mai multor campionate mondiale și naționale. Ion Solonari este cel mai în vârstă șahist din Republica Moldova. De dragul șahului a renunțat la funcții publice și crede că ceea cu ce se ocupă în momentul de față nu este deloc întâmplător.
Ion Solonari s-a născut pe 6 iunie 1935 și este originar din Cuhureștii de Jos, raionul Florești. Este absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității de Stat din Moldova (1962-1966). Și-a început cariera profesională în anul 1971, fiind angajat în calitate de jurnalist la ziarul „Moldova Socialistă”, ulterior a deținut fucția de vicedirector al Bibliotecii Naționale în perioada 1974-1979 ca mai apoi să activeze în cadrul Ministerului Culturii între anii 1979-1981. Peste câțiva ani și-a dat seama că totuși ceea ce îi place cel mai mult este șahul, numărându-se astfel printre fondatorii principali ai Federației Moldovenești de Șah. De fapt, Ion Solonari a fost ales și primul președinte al federației între anii 1989-1993.
Pasiunea pentru șah
Maestrul Ion Solonari a început să îndrăgească șahul încă de pe băncile școlii. Cel care i-a observat și i-a cultivat talentul a fost primul său profesor de educație fizică, Ion Florov. Încă și acum își amintește cu drag de orele de atunci, ore pe care le aștepta cu sufletul la gură. „Dornic de șah nu eram doar eu, mai aveam un coleg care la fel era un adversar de temut la șah, noi fiind unicii care aveam un interes deosebit față de acest sport. Pe atunci era destul de greu să joci șah pentru că în sat era un singur set și se păstra în cancelaria școlii. Odată, ce-am făcut, ce-am dres, că am pătruns acolo după ce toți profesorii au plecat. Am început să jucăm șah și nici nu am observat că era dimineață deja. Profesorii au venit la serviciu și ne-au prins acolo”, ne-a povestit bărbatul.
În perioada 1955-1957 și-a făcut serviciul militar în Samarkand, Uzbekistan, maestrul învățându-i pe toți colegii săi șahul. Șahistul își amintește mai multe întâmplări legate de acest sport. „În 1989 m-a vizitat un redactor al unei reviste de șah din România și am decis noi să jucăm șah. Am început la ora 17.00 ca să fie interesul mai sporit. Am stabilit că victoria va costa 3 ruble. Am terminat partida la 10 dimineața, alegându-mă astfel cu 3 ruble”.
Familie de șahiști: soția – campioană în Chișinău, feciorul – maestru internațional
Toți membrii familiei Solonari sunt profesioniști la șah. Acesta ne-a mărturisit că pe timpul când își învăța soția, Ecaterina Solonari, să joace șah, aceasta devenind ulterior cammpioană a Chisinăului, el a reușit să avanseze și mai mult în acest domeniu, întrucât consulta foarte multă literatură.
„Câteodată îmi lăsam soția acasă să rezolve probleme de șah și când veneam o găseam în lacrimi, întrucât nu mai găsea soluția problemei”.
Jucătoare profesionistă de șah este și fiica acestuia, Ludmila Sidenco, iar fiul Ștefan Solonari deține titlul de Maestru Internațional în șah.
De la funcționar public la antrenor de șah
În perioada anilor 1979-1981 Ion Solonari a activat în cadrul Ministerului Culturii și deținea o funcție râvnită de mai mulți, însă dragostea pentru șah a învins. Faptul că s-a deschis școala de șah a fost o dovadă în plus că i s-a oferit încă o șansă. „Îmi curgeau ochii după școala de șah”. În cele din urmă, și-a dat demisia de la minister – nici ministrul culturii de atunci, Anton Constantinov, nici chiar soția maestrului nu înțelegeau ce era în capul viitorului șahist pentru că renunțase la un post destul de prestigios unde câștiga de trei ori mai mult.
A reușit să se angajeze în calitate de antrenor la Școala de Șah. Pleca la serviciu de la 9 dimineața și se întorcea acasă la 10 seara, soția reproșându-i că muncește ca un sclav.
„Iar eu zâmbeam pentru că pentru mine șahul nu era sclavie, dar era o plăcere”.
În perioada anilor 1981-2007 a fost director al Clubului de Șah din Republica Moldova. În momentul de față este antrenor de șah în cadrul Federației moldovenești de profil. A început să activeze în calitate de antrenor la vârsta de 49 de ani. Chiar și ca antrenor participa la numeroase competiții de șah, cele mai principale fiind Campionatul Mondial între seniori, ocupând locul VII, Campionatul Mondial de șah între veterani, dar și Campionatul Național de Șah între veterani. Mai participă și acum la competiții, dar foarte rar pentru că, așa cum ne-a mărturisit maestrul, este destul de greu: „Am hotărât că pe două scaune nu poți să stai și trebuie să alegi unul. Am ales să fiu antrenor. Din acest motiv nu pot să particip la competiții, dat fiind faptul că un jucător de șah trebuie să plece în turnee și este nevoit să părăsească grupul de copii, de aceea ca să poți avea succese trebuie să fii mereu lângă copii, respectiv să te consacri acestei profesii”. Ion Solonari deține titlul de Antrenor Emerit, distincția Meritul Civic și consideră că își face bine meseria.
Meritele discipolilor – mândria maestrului
Maestrul Ion Solonari se mândrește cu toți discipolii pe care i-a avut ca învățăcei. Nu a făcut niciodată un calcul câți sunt la număr, dar dintre cei care s-au consacrat șahului și au obținut succese remarcabile sunt peste 20. Unul din primii discipoli este actualul lider al șahului național, marele maestru Viorel Bologan – personalitate binecunoscută în întrega lume care a participat și a învins la mai mult de 50 de competiții internaționale de mare nivel, el fiind unul din pretendenții la titlul de campion mondial. În acaestă listă se mai include Cristina Moșin, dublă campioană europeană, vicecampioană mondială la junioare, Svetlana Petrenco, prima șahistă dintre fete, mare maestru internațional și mulți alții.
Toți cei care au obținut succese au muncit enorm, recunoaște antrenorul Ion Solonari, cel mai în vârstă șahist din țară: „Un înotător nu poate deveni maestru dacă nu se aruncă în apă. La șahiști apa este înlocuită de turnee: dacă nu joci în turnee nu poți deveni șahist nicidecum, așa cum nu poți deveni înotător dacă nu înoți”.