În ajunul Zilei Naționale a Vinului, care se va sărbători pe 1 și 2 octombrie, am hotărât să mergem pe dealurile Moldovei ca să vedem cum se strâng strugurii care ajung la fabricile de vin din țară. Am ajuns la Stațiunea didactico-experimentală Stăuceni unde munca era în toi.
Stațiunea are 45 de hectare, dintre care pe 2 hectare este plantat soiul Alb de Suruceni, care este unul de masă.
„Sunt 45 de hectare de vie. Acum culegem Pinot Noir, care este soi pentru vin. Noi îl culegem și pe urmă îl trimitem la depozitul nr.1 din Stăuceni și de acolo îl repartizează la fabrică”, mă ghidează pe drumul strugurilor Ion Chilat, brigadierul de la Stațiunea didactică-experimentală Stăuceni.
Majoritatea oamenilor care muncesc printre rândurile de vița de vie sunt din satele Chiperceni și Biești, raionul Orhei.
„Am fost la Ștefan Caranfil, cred că-l știți, el are la noi în sat casă, ca un fel de fazendă, și noi am fost la dânsu la poamă și el tot ne fotografia, ca mai apoi să ne dea fotografiile”, îmi povestește Serafima Caraman.
„Capu sus, privirea veselă!”, se aude un ordin prin hohotele vesele ale unei femei în timp ce încerc să imortalizez cât mai multe momente din munca celor care adună strugurii, atenți să nu le zdrobească bobițele.
„N-au fost ploi de vreo două luni, dar ar fi trebuit să fie, pentru că la coacere acumulează mai bine și zahăru, și tot, dar așa e puțin suc într-însa”, meditează Ion Chilat.
Pe zi, se culeg între 1,5 și 2 hectare de viță de vie, dacă la muncă vin 40 de oameni. La momentul aflării în podgorii, se culegea soiul Pinot Noir.
„Pot să vă fac un portret?”, îl întreb pe mecanizatorul Gheorghe, potrivind obiectivul. „Ooo!… Câte portrete am eu cu mine. Eu și film am avut despre mine. Filmul a fost făcut demult și nu-l găsesc acum. Un văr de al meu a umblat, l-a căutat și l-a găsit. El era filmat și în Moscova, și aici, dar l-a găsit aici prin arhive”, spune bărbatul.
„Înainte erau specialiști, dar amu’ nici agronomii nu-s acei ce-au fost. Teorie la colegiu (n.r. – Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău) fac, dar practică nimic. Învață teoria bine și o știu bine. Băiatul care le predă e „puternic” la carte. Eu l-am învățat practică. Dar în câmp dacă îi pui să lucreze… Adică, un agronom care trebuie să știe să lucreze nu găsești… Vin tineri la colegiu să învețe, dar ca mecanizatori nu vine nimeni. În primul rând, lucrul e prost plătit și e lucru murdar. Și dacă vin tineri ca să lucreze pe așa tractor vechi (n.r. – tractor marca „Belarus”), trebuie să știe bine tractorul, ca să-l poți repara. Noi ne numim țară agrară, dar noi n-avem specialiști. Vin acum băieți, dar el desface tractorul cela și stă și se uită… Pe urmă te duci și îi arăți o dată – iaca, pune aici, fă așa. Parcă a înțeles, da a doua oară se strică. Zice că a uitat”, se plânge Gheorghe Roșca.
Tractoristul își amintește printre altele că îl cunoaște pe Gheorghe Ghimpu care a muncit și el în aceste podgorii și spune despre el numai cuvinte de laudă. Apoi se întoarce, iarăși, la păsul său. „Oamenii iată lasă satele și vin la lucru. Cine mai venea de la așa depărtare să lucreze la noi. Aici strângeau poama studenții de la colegiu. Pe zi se culegea o sută și ceva de tone la gospodărie”, spune bărbatul.
La ora 12:00 oamenii se așează la masă, iar tractoarele se duc la cântar. Culesul strugurilor se încheie la ora 17:00, iar grupurile de zilieri și brigadieri pleacă la casele lor.
