Guvernul Republicii Moldova are în subordinea sa două instituţii rezidenţiale pentru copiii cu deficiențe mintale. Este vorba despre Casa-internat din Orhei în care sunt găzduiți băieți și cea din Hânceşti în care sunt adăpostite fete. Contrar statutului lor oficial, în aceste instituții se află mai mulți adulți decât minori, iar acest fapt scoate în evidență dificultățile de integrare în societate a oamenilor cu deficiențe mintale. Un raport al Avocatului Copilului arată că în aceste internate activează mai mulți medici decât specialiști în domeniul protecției sociale precum psihologi, psihoterapeuți sau logopezi. Astfel, beneficiarii primesc îngrijiri elementare fizice fără a fi însă ajutați să se dezvolte și din punct de vedere psihologic pentru a putea fi integrați în comunitate.
În cele două case-internat din Hâncești și Orhei care sunt denumite oficial „case pentru copii” trăiesc, de fapt, adulți. Din cele peste 450 de persoane care se adăpostesc aici majoritatea au peste 18 ani. Regulamentul prevede că beneficiarii care au atins vârsta de 18 ani și nu pot fi reintegrați în comunitate sau plasați în servicii alternative pentru adulți rămân în plasament. Reprezentanții oficiului Avocatului Copilului din Republica Moldova au constatat că starea igienică a celor două locații este bună, însă marea problemă este lipsa personalului. Este vorba despre absența specialiștilor care să ajute acești oameni să deprindă niște abilități pentru a le face mai ușoară integrarea în societate.
Responsabilitatea care nu e respectată
Avocatul Copilului a constatat că în Casa-internat pentru copii cu deficienţe mintale din Hânceşti lipseşte un program individual de reabilitare şi incluziune socială pentru fiecare beneficiar în parte. Acest program ar trebui întocmit de Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă, o responsabilitate care nu este respectată. Ceea ce există în dosarele beneficiarilor este doar un plan individual de lucru, elaborat şi perfectat periodic de către angajaţii Casei-internat, se menționează în raportul Avocatului Copilului.
Pe de altă parte, starea igienică a instituţiei este una satisfăcătoare, iar femeile care locuiesc în instituția rezidențială din orașul Hâncești sunt îngrijite. Din numărul total de 270 de beneficiari ai internatului, doar 59 sunt persoane minore, iar 203 sunt persoane adulte. Aceste date evidențiază carențele din sistemul protecției sociale, întrucât tutelații maturi, cărora nu le-au putut fi identificate servicii alternative celor rezidențiale, nu pot fi transferați în alte instituții psihoneurologice din cauza supraaglomerării acestora.
Unii tutelaţi din Casa-internat Hâncești, pe lângă deficienţă mintală, manifestă şi alte tipuri de afecţiuni. Astfel, 80 din aceștia sunt țintuiți în scaune cu rotile, șase din ei necesită suport premergător, șapte copii manifestă deficienţe de auz, iar opt minori manifestă deficienţe de vedere.
Lipsesc psihologii
O problemă deosebită identificată de reprezentanții Avocatului Copilului în ambele internate este lipsa psihologilor, a psihoterapeuților și a asistenței psihologice calificate pentru copiii cu dizabilități mintale severe. Administraţia instituţiei susține că educatorii posedă cunoştinţe psihopedagogice ceea ce, în viziunea lor, poate înlocui psihologul. „Abordarea respectivă este una greşită, deoarece atribuţiile şi modul de interacţiune a acestora este diferit”, se explică în raportul Avocatului Poporului. O altă problemă este numărul insuficient al dădacelor din Casa-internat Hâncești. Astfel, unei îngrijitoare îi revin 16 persoane cu dizabilități mintale.
Potrivit Avocatului Copilului, în Casa-internat pentru copii cu deficiențe mintale din Orhei situația este asemănătoare. Condițiile materiale sunt satisfăcătoare, însă lipsesc specialiști, precum psihologi, care sunt indispensabili în procesul de reabilitare și integrare socială a tutelaților. În cadrul instituției sunt înregistrați 203 de beneficiari, dintre care 46 de copii și 157 de adulți. Din numărul total al acestora, 32 sunt în scaune cu rotile, 40 sunt imobilizați la pat, zece din ei manifestă deficiențe de vedere, iar 14 – deficiențe de auz.
Cu dizabilități mintale grave și fără poliță de asigurare
În raportul Avocatului Copilului se menționează că prezența asistenților sociali, psihologilor, psihoterapeuților, psihopedagogilor și a educatorilor este foarte importantă în procesul de reabilitare socială și pentru procesul de dezinstituționalizare și integrare socială. Anume acești specialiști lipsesc în Casele-internat din Hâncești și Orhei. Lipsa acestora se explică prin faptul că salariile oferite de stat sunt foarte mici în comparație cu efortul și complexitatea muncii pe care trebuie să o efectueze angajații.
În același raport se precizează că tutelaților Casei-internat pentru copii cu deficiențe mintale Orhei le este dezactivată polița de asigurare medicalăla la atingerea majoratului, ceea ce este catalogat drept „inuman”, de către Avocatul Copilului. Potrivit Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, Guvernul Republicii Moldova trebuie să ofere aceste servicii persoanelor cu dizabilităţi severe aflate la evidenţa instituţiilor abilitate. „Apreciem situația creată drept una ilegală, care necesită a fi remediată necondiționat și imediat. Or neacordarea, la necesitate, a asistenței medicale obligatorii unei persoane aflate la întreținerea deplină a statului este calificat drept tratament inuman”, spun reprezentanții oficiului Avocatului Copilului. La acest subiect vom mai reveni.
În anul 2015 au ieșit la iveală detalii cutremurătoare despre modul în care au fost tratați timp de ani de zile băieții din această casă-internat. Aceștia au fost torturaţi fizic şi psihic de către angajații internatului, inclusiv de fosta directoare a școlii, Lidia Popa. Aceasta a fost demisă din funcție și i s-a intentat un dosar penal, iar în locul ei a venit un nou director, Alexandru Ghidirimschi. Acesta a părăsit funcția însă peste doar 2 luni, fiind înlocuit de Diana Chicuș.
Sunt îngrijiți, dar nu reabilitați
Potrivit datelor furnizate de administrația Casei-internat pentru copii cu deficiențe mintale din Hâncești, în anul 2015, au fost integrați în comunitate doar 4% din numărul total al beneficiarilor. În anul 2016 – 8%, iar în semestrul I al anului 2017 – 5%. O situație similară se atestă și la Casa-internat pentru copii cu deficiențe mintale din Orhei. Aceste cifre demonstrează că persoanele din aceste instituții beneficiază doar de îngrijiri, nu și de servicii de reabilitare socială.
„În concluzie, puntem afirma că drepturile copiilor cu dizabilități mintale din casele internat vizate sunt respectate în ceea ce ține condițiile de trai și îngrijire, însă la capitolul reabilitării și incluziunii sociale statul are mult de lucru. Mecanismul procesului de pregătire a copilului pentru dezinstituţionalizare este obstrucţionat în mare parte de insuficienţa, pe alocuri chiar şi lipsa specialiştilor necesari”, este concluzia raportului Avocatului Copilului.
Amintim că, procesul de dezinstituționalizare și incluziune socială a persoanelor cu dizabilități mintale a început în anul 2008 în Republica Moldova. Întreg procesul are scopul de a înlocui îngrijirile rezidenţiale cu un set de servicii alternative pentru a acoperi nevoile copiilor fără familii și a persoanelor cu dizabilități și mai ales, a le respecta drepturile.