De mai bine de 10 ani, viața Mariei Zverco din Chișinău este plină de durere și sacrificii. Dintr-o familie frumoasă, plină de viață și cu speranță în viitor, a rămas doar speranța în ziua de mâine. La doar 9 ani, fiica acesteia, Irina, se îmbolnăvește de distrofie musculară și osoasă. „Probabil i s-a tras de la naștere, dar la acea vârstă s-a acutizat. Sărmănica mamei. I s-a șters tot viitorul”, plânge doamna Maria.
Boala a evoluat foarte rapid, astfel că în doar câțiva ani Irinuca s-a pomenit în scaunul cu rotile. Au urmat ani întregi de tratamente, dar toate fără un rezultat palpabil.
Boala se agravează
„De cum fetița a început să se plângă de dureri de picioare am mers la medic. Ni s-a spus că poate fi de la faptul că este în creștere. Ne-au recomandat niște vitamine și dacă o doare mai tare să ia niște pastile pentru a i se aplana durerea. Și pentru că durerea se acutiza și am observat și schimbări în mersul fetiței, am apelat atunci la alți medici care ne-au dat verdictul. A fost ca un trăsnet pentru noi, pentru că atâta copil am la suflet”, oftează Maria Zverco.
Nu s-au oprit doar la concluziile medicilor din țară, dar au mers și peste hotare. Toți i-au dat același verdict. Mult mai grav a fost faptul că boala se agrava de la o zi la alta și era imună în fața tratamentelor pe care le făcea.
„Nu am ajuns numai la medicii pe care nu îi știam. Nimeni nu ne-a putut spune cum a apărut și cum o putem trata. Speranța era ca măcar să oprim evoluarea bolii, pentru că aceasta progresa de la o zi la alta. Puțin însă ne-a reușit. Acum Irinuța este în scaunul cu rotile, nu vorbește clar și nici nu aude bine”, suspină mama fetei.
Vinde apartamentul
S-au împlinit mai bine de 10 ani de când bat pragul la fiecare medic de care aud și care ar putea să ne dea o șansă. O vindecare totală a bolii nu mai poate fi, dar măcar să o stabilizeze. Și cum necazul nu vine de unul singur, din cauza datoriilor pe care le aveau, au decis să vândă apartamentul și să-și ia unul mult mai mic, iar de restul banilor să dea datoriile și să le rămână pentru tratamentul copilei. „Pentru a avea grijă de fată, soțul a fost nevoit să lase serviciul și să stea cu ea. Salariul meu era mai mare decât al lui și am decis că rămân eu să muncesc, deși sigur că așa cum ar face fiecare mamă, aș fi vrut eu să fiu mai mult alături de copil”, ne spune femeia.
Operație pe cord
Și asta nu e tot. Din cauza unei probleme cardiace, bărbatul acesteia a trebuit să suporte și o intervenție chirurgicală pe cord după care a stat o perioadă la pat. „Nu vă închipuiți prin ce coșmar al vieții am trecut atunci. Să stai într-o cameră unde pe un pat e fiica, iar pe altul soțul. Nu reușeam să-l îngrijesc pe unul că trebuia să merg la altul. În plus, pentru că puteam să merg atunci la serviciu, am fost nevoită să-l abandonez. Mai aveam niște bani puși de o parte de la apartament și asta ne-a ajutat. A fost foarte greu. Numai eu știu cum am trecut peste toate. Toți banii îi dădeam pe medicamente. Uneori mă culcam flămândă numai ca să le dau lor de mâncare ceva mai bun. Fiica să se întrețină, iar soțul să se întărească și să aibă grijă de fetiță ca eu să pot reveni la serviciu”, oftează doamna Maria.
Rămâne fără serviciu
Când soțul s-a făcut bine și Maria a decis să revină la serviciu, ospătăria unde muncea femeia a fost vândută unui alt proprietar, iar acesta își angajase deja muncitorii lui. „Mi-a promis că pot să muncesc spălătoreasă pentru un salariu puțin peste o mie și jumătate. Dar ce fac eu cu acești bani. În plus, trebuie să stau până seara târziu, după ora 23.00. Nu am fost de acord și am decis să merg să vând la piață unde sunt până în ziua de azi. Puțin câte puțin, dar îmi hrănesc familia”, ne spune femeia.
Mai toți banii pe care îi face îi cheltuie pentru medicamente și tot ce are nevoie pentru fată. „Câteva mii de lei pe luna cu siguranță că se cheltuie. Numai pentru pampers cât îmi trebuie. Mi se umple inima de jale când mă uit la ea. În curând face 20 de ani. Avea atâtea vise, voia să ajungă medic renumit și uite că toate i s-au spulberat într-o secundă. Poate dacă era sănătoasă și ajungea un medic bun, salva vieți de la boală, așa cum alți medici nu au putut-o ajuta pe ea”, conchide cu lacrimi în ochi Maria Zverco.