Pentru a preveni o viitoare escaladare a situației în Moldova, actorii internaționali nu trebuie să intervină în problemele care divizează această țară. Aceștia nu mai trebuie să-i privească pe politicienii moldoveni nici ca prieteni, nici ca dușmani, dar să promoveze o mai bună competiție în politica internă a țării. În caz contrar, promovându-și interesele geopolitice, Rusia și UE pot deveni victime ale manipulărilor politicienilor moldoveni, scrie cercetătorul Andrei Deviatkov într-o analiză pentru Carnegie Moscow Center.

protest
Simpatizanții socialiștilor din Moldova, în Piața Independenței din orașul Cahul, votează rezoluția acțiunii naţionale de protest a PSRM, 24 septembrie 2017 FOTO: Sandu Tarlev

«Moldovenii s-au obișnuit cu războiul politic, dus de mai mulți ani. Unii amenință că țara va fi înghițită de România, alții – că așa-numita „coloană a cincea” prorusă o va supune Moscovei. Această polarizare definește politica moldovenească. O bună parte a populației rămâne apatică din punct de vedere politic și este nerăbdătoare să emigreze, ceea ce înseamnă că elitele politice își pot impune agenda pentru cealaltă parte a societății. Dezbaterile politice se concentrează pe scenarii geopolitice artificiale în loc să pună în prim plan problemele care țin de dezvoltarea economică și de sistemul educațional. Acest lucru se vede în special în timpul campaniilor electorale. Aceste discursuri care polarizează influențează chiar și viziunea partenerilor internaționali asupra Moldovei.

Dar odată cu apropierea alegerilor parlamentare din 2018, toate părțile – din interiorul Moldovei, dar și din afara țării – și-au asumat riscurile și chiar continuă să o facă pentru a destabiliza liniștea din jurul conflictului din regiunea separatistă Transnistria.

Până acum nimeni nu pare să fi fost gata pentru a demonta radical status-quo-ul fragil al acestei regiuni. Situația precară îi face pe actorii internaționali să facă un pas înapoi și să evite înmulțirea problemelor care divizează Moldova. Acest lucru înseamnă în primul rând să nu se mai implice în discursurile partizane care sunt de cele mai multe ori artificale din țară.

La intersecția dintre Europa și „lumea rusă”

Situată la intersecția dintre Europa și așa-numita „lume rusă”, Moldova se află constrânsă să existe între istorii concurente. Mulți moldoveni idolatrizează trecutul sovietic, ca fiind o perioadă de aur pentru țara lor, în timp ce cealaltă parte caracterizează acel trecut prin represiuni, discriminări și separarea artificială de „România Mare”. Promovarea fricii domină sfera informațională, iar acest lucru permite elitelor politice din țară să legitimeze corupția, sistemul politic oligarhic și să-și asigure patronajul puterilor străine.

Deși pot să pară adevărate, de fapt problemele geopolitice care divizează Moldova sunt artificiale. Liderii politici jonglează cu ideile geopolitice și își schimbă viziunile politice în funcție de circumstanțe.

Spre exemplu, de-a lungul carierei sale Vladimir Voronin – președintele Partidului Comjuniștilor și președinte al țării în perioada 2001-2009 – a fost susținătorul atât a ideii de aderare a Moldovei la Uniunea Rusia-Belarus, cât și de aderare la Uniunea Europeană. Partidul Democrat, formațiunea de guvernământ din Moldova, a fost cândva centristă, argumentând că ar fi un dezastru pentru Moldova dacă s-ar poziționa ca un teren de luptă dinrte Est și Occident. Acum, acesta se prezintă ca fiind unicul partid care apără țara de „pericolul rus”.

Politicienii moldoveni cooperează între ei dincolo de ideologia partidului. După alegerile din 2015, Voronin a intrat în coaliție cu adepți ai apropierii de România pe care deobicei nu-i suportă. Astăzi, mulți analiști suspectează colaborarea dintre Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor care îl susține pe președintele Igor Dodon, care vizează atât „spectatori” interni, cât și externi. Aceștia se atacă uneori reciproc în subiecte geopolitice în timp ce prefigurează competiția internă.

Drept urmare, disputele privind orientarea geopolitică a țării sunt mai mult „tehnologii politice” decât politică externă adevărată. Acestea au loc în teatrul minții, nu pe teren diplomatic sau militar.

Tensiunile care divizează

Accentuarea tensiunilor dintre Occident și Rusia amplifică divizările în interiorul Moldovei.

În Moldova există acum un sistem bazat pe relația patron-client. Țările occidentale au alocat până la 450 de milioane de euro annual Moldovei, oferind credite și granturi. Rusia susține Transnistria, sponsorizând proiecte sociale, majorând pensiile și – cel mai important – alimentează gratuit republica nerecunoscută cu gaz, pe care Tiraspolul apoi îl vinde pe piața internă.

Occidentul și Rusia de asemenea lucrează îndeaproape cu partidele politice din Moldova. Deși partidul de guvernământ, Partidul Democrat, doar imită europenizarea, UE continuă să dialogheze cu acesta despre reforme și despre introducerea normelor și standardelor europene. După ce Igor Dodon a fost ales președinte în anul 2016, Rusia a făcut concesii, ajutându-l pe acesta să aibă succes acasă: a amnistiat migranți moldoveni și a revăzut unele interdicții economice pentru exportatorii moldoveni.

Atât Rusia, cât și Occidentul s-au pronunțat negativ în privința anumitor politicieni de la Chișinău și Tiraspol, dar acest lucru subminează foarte rar implicarea lor continuă în Moldova.

Lupta pentru Parlamentul Moldovei

Odată cu apropierea alegerilor parlamentare aceste tensiuni se accentuează. Proiectele politice din Parlament dau faliment. Chiar și partidul de guvernământ a fost construit pe ruinele altor formațiuni. Acum trei partide luptă pentru locurile din viitorul Legislativ: Partidul Democrat, Partidul Socialiștilor și opoziția extraparlamentară de dreapta.

Dispariția în anul 2014 a unui miliard de dolari din sistemul bancar moldovenesc, precum și o serie de scandaluri au discreditat imaginea partidelor proeuropene. În ciuda marelui său holding media, liderul PD, Vladimir Plahotniuc, are cel mai mare rating al neîncrederii în rândul moldovenilor. Jucând după vechile reguli, Partidul Democrat are șanse foarte mici la victorie. Iată de ce în luna iulie PD a propus o lege care a înlocuit sistemul proporțional de reprezentare cu unul mixt – o schimbare care a necesitat un sprijin nedeclarat al socialiștilor. Democrații plănuiesc să ocupe destule locuri în Parlament prin victoria candidaților care vor fi generos finanțați în circumscripțiile uninominale.

Problemele reale versus problemele artificiale

Pentru a distrage atenția de la mediatizarea negativă a noii legi electorale, democrații au bătut alarma de asemenea asupra pericolelor externe care vin din Rusia și Transnistria. Dar retorica antirusă este la fel un răspuns la cooperarea activă a socialiștilor lui Dodon cu Moscova. În toamana anului 2016 Moldova și Rusia au semnat un plan de acțiuni pentru a îmbunătăți relațiile comerciale. Cu sprijinul Kremlinului, Igor Dodon și-a asumat personal intenția de a deschide piața rusă și de a simplifica condițiile de muncă pentru migranții moldoveni. Retorica agresivă a Partidului Democrat a fost cel mai probabil îndreptată spre discreditarea președintelui.

Pe fundalul acestor tensiuni politice o confruntare serioasă cu Rusia ar putea să destabilizeze situația din Moldova. În acest an deja au avut loc o serie de conflicte. În mai 2017, Moldova a expulzat cinci diplomați ruși pentru că ar fi recrutat voluntari care să lupte în regiunea Donbas din Ucraina. Apoi, în luna iulie, Moldova l-a împiedicat pe vicepremierul Rusiei Dmitri Rogozin să ajungă la aniversarea a 25 de ani de la instituirea trupelor de pacificatori ruși la Nistru, după care l-a declarat persona non-grata.

Sursa de destabilizare

Problema transnistreană însăși ar putea să fie o sursă de destabilizare. Oficialii moldoveni au lansat o campanie extinsă împotriva prezenței militarilor ruși în stânga Nistrului. Aceștia își doresc retragerea Armatei a 14-a și înlocuirea acesteia, acuzată că promovează separatismul în regiune.

Cu susținerea Kievului, Chișinăul de asemenea încearcă să-și extindă controlul asupra frontierelor de facto ale Transnistriei, exporturilor și importurilor. La sfârșitul lunii mai Moldova și Ucraina au deschis un punct comun de control la Cuciurgan, unul esențial pentru comerțul exterior al regiunii. Kievul de asemenea a interzis celor din Transnistria să importe bunuri din Ucraina care sunt supuse accizelor sau certificărilor veterinare fără autorizarea autorităților de la Chișinău. Adițional, Ucraina ar putea să nu mai recunoască plăcuțele cu numere de înmatriculare transnistrene.

Autoritățile de la Tiraspol sunt extrem de îngrijorate în privința acestor probleme. Dar Chișinăul exclude compromisurile cu Tiraspolul; se cer condiții suplimentare sau se blochează negocierile bilaterale și cele internaționale în formatul 5+2. Esențial este faptul că și ședințele Comisiei Unificate de Control sunt obstrucționate, care monitorizează situația din Zona de Securitate din 1992.

Liniștea dinaintea furtunii?

Din fericirte, aceste tensiuni încă nu au scăpat de sub control. În acest an NATO va deschide un oficiu de legătură la Chișinău pentru a susține modernizarea forțelor armate ale Moldovei în conformitate cu standardele alianței. În anul 2018, se mai așteaptă ca să fie finalizată construcția gazoductului [Iași-Chișinău], finanțat prin intermediul împrumuturilor și granturilor UE, BERD și BEI. Acest gazoduct va ajuta țara să-și diversifice importurile de gaze. UE grăbește extinderea prevederilor din Acordul de Asociere asupra Transnistriei, efectiv ajutând la reintegrarea țării în ceea ce privește frontiera și barierele tarifare.

Toate părțile implicate în Moldova – atât partidele politice de la Chișinău, cât și partenerii internaționali ai Chișinăului și Tiraspolului – înțeleg că o escaladare a tensiunilor nu este în interesul nimănui. Chir și Tiraspolul lucrează pentru a-și îmbunătăți relațiile cu Kievul, precizând că parteneriatul său strategic cu Rusia nu trebuie neapărat să însemne relații dușmănoase cu Ucraina.

Pentru a preveni escaladarea situației din regiune în viitor actorii internaționali nu trebuie să se implice în problemele care divizează Moldova. Aceștia nu mai trebuie să-i privească pe politicienii moldoveni ca prieteni și nici ca dușmani, dar să promoveze o mai bună competiție politică internă. În caz contrar, în timp ce-și vor promova interesele geopolitice, Rusia și UE ar putea să devină victime ale manipulărilor de către politicienii moldoveni. Pentru acești politicieni, a fi „prorus” sau „proeuropean” nu reprezintă principii de care să se ghideze, ci instrumente pentru promovarea propriilor interese».

Traducerea din limba engleză și intertitlurile au fost redactate de moldNova.eu

Andrei Deviatkov este expert senior al Programului de Politică Externă și de Securitate al Centrului pentru Cercetări Strategice.

2 comentarii

  1. Cercetatorul Andrei ii socoate pe politicienii nostri mai destepti ca pe cei din Europa si Rusia. De asta noi si traim asa cum traim, ca suntem mai buni ca ceilalti.

  2. Eu cred ca fiecare cetatean maldavan (cu interes in bunastare si viitor) ar fi trebuit cred sa citeasca cu atentie ce a zis Basescu prin RM recent (chiar si printre rinduri daca se poate). In stilul lui carismatic si relativ onest basescu a transmis ca UE nu va mai sponsoriza la infinit RM si punga pentru RM s-a cam golit$. Este clar ca datorita incompetentei guvernantilor in ultimii 9 ani razboiul hibrid inclusiv pe propaganda al Rusiei a cam cistigat creind confuzie (limba rusa este inca prezenta in spatiul audio-video dar si masiv pe strada prin RM – ma intreb de ce dupa 9 ani de “europenism” si aproape 30 de ani de “independenta” plus citeva exemple demne de urmat: Ucraina, Georgia si tarile baltice lucrurile au luat-o razn prin RM (cam tot timpul au fost). Lucrurile sint tardive prin RM si s-au pierdut cam tot ce era de pierdut ca vectori de integrare (in special timing). Tot lucrul la timpul lui cum se zice si aci RM a cam pierdut tot timingul. Basescu a mentionat clar: daca se vrea integrare in UE asta este numai prin RO (unire). Cit despre fantasmagoriile comice inexistente gen Eurasia si CSI astea is doar pe hirtie si este o saracie lucie pe acolo. Rusia nu are bani$ sa finanteze statalitatea RM si nici nu vrea chair daca ar vrea (nici macar pe a Transinistriei nu poate pe care si-ar dori-o asa mult). Prin alegerea unuia ca Dodon probabil s-au terminat oricare canale de comunicare si imagine “ca intre oameni seriosi” cum se zice cu UE de ambele parti din pacate (nimeni nu discuta cu un clovn si un anti-european prost de moare si gaurit in panataloni de saracie statalista doring si mai multa saracie pentru populatia lui – retardare mentala cu adevarat si a alora care l-au votat mai ales fara sa stie ca au semnat actul de deces al RM). Problema care nu a zis-o Basescu este ca romanii au cam dat de bine cu integrarea in UE si eu sunt convins ca acele 80% pro-unire (in minte lui Basescu) sunt undeva mult mai jos. Nimeni nu prea mai este asa fericit sa mai ia pe cap o saracie lucie si alienata mancurt gen RM si asta din ce in ce mai evident prin RO. Eu personal cred ca in RO pro-unire a scazut de pe la 80% in 2010-2012 la undeva la mai putin de 60% . Daca lucrurile si propesperitatea in RO cresc in aceelasi ritm probabil ca in 2-3 ani vor fi mai multi unionisti in RM decit in RO. Pe de alta parte o unire se poate face prin absorbtie numai tinind cont de uriasul si crescindul decalaj economic intre RO si RM. Cu cit acesta se amplifica (cum este cazul mai ales acum cu directia pro-est a RM) lucrurile din punct de vedere stiintific nu mai pot fi unite (cred ca diferenta este de 7 ori la PIB pentru RO/ RM iar la 10 ori (in 3 ani probabil) teoretic este imposibila unirea. Fara sprijinul UE RM (in curind) si fara o aderare la spatiul cultural si economic romanesc probabil ca RM se va “sparge” in bucati de probleme (in special saracie lucie). Inca de acum 30 de ani era pe dezintegrare mai sa dispara si probabil asa se va intimpla curind (prin federalizare cu bucati din RM zburind in sus si in jos pe la vecini). La sfirsit zic ca cel mai bun drum acum pentru RM (nu in 5 ani ca nu va mai exista RM) este unirea pe care trebuie sa o ceara rapid si cit se mai poate si este dorita pe ambele maluri ale Prutului eventual. Inca o neintelegere a unui timing perfect a RM pentru inainte. Mare grija si cum zice Dodon: nu va jucati cu focul. RM nu are traditii stataliste fiind bucata din bucata (Bessarabia) din bucata (Moldova) din bucata (Romania (sau Rusia) depinde cum vezi)). Si acest lucru se vede evident de 30 de ani incoace prin RM. In 30 de ani a ajuns in cercuri inapoi de unde a plecat (fara progrese) gata sa (re) inceapa procesul de anexare la straini (Ucraina/ Rusia) . Cred ca asemenea comedie de prost gust asa zis statalista nu s-a mai pomenit in toata istoria omenirii de la Neanderthal incoace si tot pretul la platit populatia care prinizind de veste ca este o bataie de joc si toti sunt vory a plecat pe capete. S-auzim de bine !

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*