Justiția analfabetă din Republica Moldova

Textele judecătorești din Republica Moldova par a fi desprinse din dramaturgia lui Caragiale: formulările absurde, greșelile gramaticale năucitoare și punctuația fără noimă arată că juriștii din țară sunt certați grav cu limba română.

Pe Portalul instanțelor naționale de judecată pot fi găsite toate dosarele civile și penale intentate de judecătoriile din întreaga țară. Textul hotărârilor finale aduce cu scenariul unei tragicomedii, în special partea în care sunt descrise circumstanțele producerii faptelor. De regulă, funcționarul judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței și redactarea hotărârilor este grefierul. Analiza simplă a unui astfel de dosar demonstrează că funcționarii din sistemul justiției nu au ciulit urechile la orele de limba română.

Militarii și limba română

Circumstanțele cauzelor penale soluționate de Judecătoria Militară sunt descrise într-un mod de-a dreptul hilar. Dintr-un astfel de document aflăm că M.G. a dezertat din armată. „La 02 aprilie 2016, se afla la serviciu fiind implicat în serviciu în calitate le ofițer de serviciu pe unitate. În drum nu s-a isprăvit cu conducerea motoretei și s-a tamponat într-un copac primind leziunile corespunzătoare. Dat fiind faptul că avea leziuni corporale în aceia-și zi soldatul M. a fost internat”, se arată în dosarul penal. Observăm că adjectivul pronominal demonstrativ „aceeași” care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul pe care îl determină, în cazul nostru cu sintagma „zi”, a fost ortografiat greșit: „aceia-și”. Sentința oferită de judecător pentru tânărul dezertor sună în felul următor: „De obligat pe M.G să se achite cu amenda în termen de o lună, de ales obligarea de a nu părăsi țara”.

Screenshot from 2016-07-28 17:18:04

S-a simțit „ofensator”

Tot Judecătoria Militară a pronunțat pe 28 martie 2016 sentința finală într-un caz de violență săvârșit asupra unui militar. Evenimentele petrecute sunt descrise astfel:


Consideră că sergentul inferior prin contract aplicându-i lovitura cu perna nu a procedat corect fiindcă chiar dacă s-a gîndit că doarme trebuia să vorbească ca să verifice ce face, dar nicidecum să nu-l lovească. Din cauza acțiunilor ultimului s-a simțit ofensator, fiind că nu s-a așteptat ca un superior sa-și permită să aplice lovituri.


Pe lângă exprimarea întortocheată și formulările lipsite de claritate, grefierul încurcă adjectivul „ofensator” care descrie persoana ce aduce jigniri altei persoane cu adjectivul „ofensat” care are sens de „insultat”, „supărat”.

Gloanțele sunt „restante”

Într-un alt dosar al Judecătoriei Militare aflăm despre un soldat că „are tendința de ași perfecționa pregătirea profesională” sau că „în timpul exercițiilor de tragere aceste cartușe procurate nu au fost folosite toate și cîteva din ele au fost restante”. Această exprimare sugerează că gloanțele ar fi „rămase în urmă” sau „întârziate”, întrucât acestea sunt semnificațiile adjectivului „restant”, care în acest caz a fost folosit într-un context greșit.

Cultura juriștilor e la pământ

Judecătoria Bălți a examinat recent un dosar civil intentat pentru furt. Inculpata este o femeie despre care se spune că „a recunoscut vina integral și a declarat că, în una din zile a luna septembrie a anului 2015, fiind la policlinică, a observat un căruciur pentru copii, în el se afla un portmoneu, ulterior le transmitea unei cunoscute care le realiza la piață, iar banii obținuți îi transmitea. La moment prejudiciul nu l-a restituit, deoarece nu avea venit”. În sentința finală se specifică: „Având în vedere atitudinea inculpatei în cursul procesului penal, conduita acesteia de recunoaștere a faptei comise, ținând cont de persoana celui vinovat, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, deaceia constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 90 Cod Penal al RM”.

Lingvistul Vlad Pohilă nu se arată uimit de comiterea acestor greșeli grosolane:


Juriștii sunt o castă socială închistată care știu, în cel mai bun caz, doar meseria lor. Aceste dosare sunt lucrări individuale și țin de cultura personală a fiecăruia, care este la pământ.


De ce își bate un bărbat soția

Într-un dosar examinat de Judecătoria Anenii Noi găsim explicațiile unui bărbat care și-a lovit soția de mai multe ori. Motivele sunt foarte bine întemeiate, consideră el. „În luna septembrie 2005, data nu ține minte, a lovit-o pe partea vătămată, deoarece a aflat că l-a înșelat cu alt bărbat. În altă zi a lovit-o pe partea vătămată, pentru că venind de la serviciu nu a găsit mâncarea făcută, și a numit-o cu cuvinte necenzurate. A treia oară a lovit-o pe partea vătămată, deoarece nu era vesela spălată. A patra oară a lovit-o deoarece fiind la un prieten, ea venea și-l chema acasă. Violența în familie sunt din vina părții vătămate, care îl provoacă”. În acest fragment sunt comise mai multe greșeli de punctuație, simțindu-se absența sau dimpotrivă, excesul de întrebuințare a virgulelor.

Lingvistul Vlad Pohilă. Sursa foto
Lingvistul Vlad Pohilă. Sursa foto

Vlad Pohilă afirmă că sistemul de virgule românesc este destul de îngăduitor.


Sunt cazuri obligatorii în care folosirea virgulei este indispensabilă, de exemplu când facem o enumerare. Virgula se pune înainte de conjuncția «și» dacă aceasta are sensul de «iar», «din nou». Niciodată nu se pune virgulă înainte de conjuncția «că» și nici după, sau cel puțin, nu este obligatoriu. Din păcate, în textele noastre se neglijează punctul și virgula. – comentează lingvistul Vlad Pohilă.


Tumba de la televizor

În alte dosare penale găsim expresii fără noimă: „s-a luat la ceartă cu soția sa Ludmila cu care sînt în căsătorie oficială de 17 ani” sau cuvinte folosite în contextul greșit: „aceștia au venit cu mașina și le-au vândut televizor, tumbă de la televizor, aspirator, covoare”. Pe lângă dezacordurile evidente, grefierul a utilizat termenul „tumbă”, care are sensul de „ghidușie”, „rostogolire peste cap” cu intenția de a descrie o piesă de mobilă pe care este amplasat televizorul.

Un dosar examinat tot de Judecătoria Anenii Noi descrie aventura unor moldoveni în Olanda. Aceștia sunt învinuiți de furt. „V.I a declarat că mergînd pe Winterswijk parcă în glumă sa inceput, ca să între în casă. Era prima casă la colț. Au întrat în ogradă și vreo 30 min s-au uitat ca să nu fie nimeni acasa fiindca acolo sunt multe camere au imbracat maiourile pe cap. La un moment dat au auzit voce de barbat care ea apucat pe cei doi, el era om zdravăn. Ei l-au apucat de picioare și l-au dat jos. Se străduia în limba engleză sa-l linistească, i-au legat picioarele și mainile la spate, au întrat în casă, gura nu a legat, el nu striga”, reprezintă un fragment din descrierea circumstanțelor în care infractorii au pătruns în casa unor olandezi.

Screenshot from 2016-07-28 17:39:25

Filosofia infractorilor moldoveni

V.I. a mai declarat că „a întrat în casă, la bucătărie era un cîine, ei lau dat în baie. A auzit strigate de femeie, cînd a mers acolo, băieții o țineau de maini, ea striga. A așezat-o pe scaun, i-a legat mâinile și picioarele de scaun. Suplimentar a declarat că el recunoaște tîlhăria dar nu a fost nimic organizat, nu a fost tortură, nu i-a amenințat”. Inculpatul constată că „se putea de lăsat și de plecat, dar sa primit ceia ce sa primit”. Cratimele necesare lipsesc cu desăvârșire, semnele de punctuație sunt aruncate la întâmplare, iar gândurile infractorului, poate prea filosofice pentru ca să poată fi înțelese.


Este o categorie profesională necăjită. Este de înțeles, pentru că legislația noastră este foarte încurcată și se schimbă mereu, iar funcționarii sunt nevoiți să memoreze noi și noi legi. Limbajul lor profesional îl stăpânesc impecabil, dar este păcat să nu cunoști ortografia limbii române. Să scrii «preîntâmpinat» cu «î» din «a» sau «întruna» în sensul de «mereu» prin cratimă este nepermis. – lingvistul Vlad Pohilă, despre angajații sistemului judecătoresc


În continuare aflăm că „partea vătămată a comunicat că i s-a legat gura, gura nu a fost legata el vorbea cu ea. Ceia ce ține de omor, el a aflat atunci cand a fost retinut, cunoștință cu cauza decesului a făcut, lovit nu a fost deloc, el a înteles că pe el (victima) cînd l-au gasit au început sa-l reanimeze, cum au facut ei, el nu cunoaște, poate atunci sa primit aceste leziuni. Omul ca să moară că putea să se vadă clar și fără expertiză”, este concluzia infractorului.

Giaca și giacele

În același dosar apar explicațiile olandezilor care au căzut pradă pungașilor din Republica Moldova. Grefierul notează că la câteva zile după tâlhărie stăpâna casei a observat că a dispărut o „giacă de a ei”.

”La ei este un program de televiziune care se cheamă «Căutați Făptași», și în acest program sa vorbit despre această tălhărie, a avut impresia că acel care sa dus la bancomat din imagini avea îmbrăcat giaca ei. Yvet și cu ea aveau aceleași giace. Giaca era din material moale, neagră și cu fermoare mov, și avea și o glugă”, astfel sunt redactate declarațiile victimei. „Limbajul este unul primitiv și trist. Se confirmă că acest domeniu este văduvit de cunoaștere filologică”, afirmă lingvistul Vlad Pohilă. Poate cea mai supărătoare din șirul lung al greșelilor din acest fragment este ortografierea cuvântului „geacă”. „Haideți să admitem că au vrut să scrie în italiană”, glumește filologul. „Ca și în cazul cuvântului «geam», «geacă» se scrie cu «e». La plural, «două geci», explică Vlad Pohilă.

Exprimările absurde

Este foarte dificil să înțelegi circumstanțele sau logica producerii unor infracțiuni întrucât modul în care acestea sunt relatate întrec orice imaginație.


„După ce a mers aproximativ 10 m. de la gospodăria menționată a auzit că cineva din ce-i ce se aflau în curte l-au numit cu cuvinte injurioase, posibil că astfel s-a exprimat D.R care se afla în apropierea gardului. I-a făcut acestuia observație după ce și-a continuat deplasarea. În timp ce mergea, a văzut că după el alerga S.G iar după acesta, în direcția lui alergau P.G și D.R. Fiind ajuns de S.G fără nici un motiv i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului din partea stîngă. După lovitura ce i-a fost aplicată, a rămas să stea în picioare”, scrie într-un dosar penal examinat de Judecătoria Florești.


Într-un alt dosar, victima menționează că: „Salariul s-au înțeles că î-l va primi lunar, însă nu a fost să fie. După ce a venit acasă, nu a primit de la inculpat, careva sume de bani pentru lucru efectuat. După calculul, inculpatul urma să-i achite 70.000 ruble rusești, care solicită să fie încasată de la inculpat în folosul său. Inculpatul, din banii neprimiți de ei și-a cumpărat mijloc de transport”.

Screenshot from 2016-07-28 17:34:53

Un limbaj primitiv

Lingvistul Vlad Pohilă crede că cei mai mulți judecători, procurori, avocați sau grefieri stăpânesc limbajul juridic, însă nu au o cultură personală. „Este o categorie profesională necăjită. Este de înțeles, pentru că legislația noastră este foarte încurcată și se schimbă mereu, iar funcționarii sunt nevoiți să memoreze noi și noi legi. Limbajul lor profesional îl stăpânesc impecabil, dar este păcat să nu cunoști ortografia limbii române. Să scrii «preîntâmpinat» cu «î» din «a» sau «întruna» în sensul de «mereu» prin cratimă este nepermis”, explică Pohilă. „Noi avem o română a colectivului, atunci când vorbim destul de atent. Avem o română a solitudinii care este personalizată și avem o română a străzii. Eu cred că ele  trebuiesc unite”, spune cunoscutul lingvist.

2 Comments

  • Cred ca grefierul trebuie sa inregistreze exact ce se spune in judecata, nu sa modifice textele, pentru ca ele sa fie corecte literar. Si nici virgulele nu ar trebui sa hotarasca el unde le pune, fiindca stim foarte bine cum o virgula poate schimba sensul unei propozitii.

    • Ba nu. Textele judecatoresti trebuie sa fie corecte gramatical pentru a fi clare, inteligibile. Un text cu erori gramaticale este unul confuz – e ceea ce trebuie de evitat atunci cand in joc sunt sortile oamenilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *