Meniu Închide

Lacurile și râurile din Moldova, în pericol. Stațiile de epurare din țară sunt bombe ecologice

nistru

Stațiile de epurare învechite reprezintă principalul factor de poluare a apelor de suprafață din Republica Moldova. Apele reziduale filtrate necorespunzător afectează pământul, aerul și viețuitoarele acvatice care au condiții tot mai grele de trai.

Pe teritoriul țării sunt 183 de stații de epurare, dintre care 143 dintre ele funcționează ineficient, adică peste 78% au nevoie de reparații capitale sau înlocuirea cu stații noi, arată datele prezentate de Inspectoratul Ecologic de Stat în anul 2015.

Expediție econologică pe valea Prutului de mijloc FOTO: facebook.com/Mișcarea Ecologistă din Moldova

Fără stații de epurare eficiente, râurile și lacurile din Moldova vor fi în continuare viciate de substanțe reziduale precum azotul și fosforul. „Se mărește gradul de poluare organică ce duce la colmatare și schimbarea balanței ecologice în apă. Deversările de apă de la stațiile de epurare nu corespund normelor sanitare, motiv pentru care are loc o poluare masivă. În special cu substanțe organice de azot și fosfor. Substanțele organice favorizează creșterea diferitor organisme vii care utilizează oxigenul”, spune Vladimir Garaba, ecologist.

Bomba ecologică de la Soroca: „Nistrul e foarte slab protejat”

Cea mai serioasă problemă pentru ecologia Moldovei este la Soroca, o problemă care există de mulți ani. Acolo nu funcționează o stație de epurare, iar mii de tone de apă se revarsă în râul Nistru. Nici stațiile de la Otaci sau Criuleni nu funcționează mai bine, motiv pentru care bătrânul fluviu are de suferit. „Nistrul e foarte slab protejat din acest punct de vedere. În general stațiile nu permit reținerea azotului și fosforului. Nu avem stații care lucrează sută la sută. Chiar și cea din Chișinău nu asigură tratarea totală a apei. Poluarea organică e cel mai mare pericol care persistă”, menționează Garaba.

Ecologistul și-a amintit câteva raioane unde situația e critică, precizând că doar cea din orașul Orhei este nouă. „Ceadâr-Lunga practic nu are stație – apa se duce pe o platformă unde se adună în câteva bazine, asta e epurare, apoi se duce în râul Lunga. Bălți are stație foarte proastă – apele se duc în Răut. La Florești, apele reziduale netratate corespunzător se duc în Răut. Toți caută granturi, dar nu le dau chiar la toți. Însă asta e calea – granturi și împrumuturi”, consideră Vladimir Garaba.

nistru
Râul Nistru FOTO: Sandu Tarlev

„Stația necesită modernizare tehnologică”

Precizăm că în raionul Florești sunt șase stații de epurare, dintre care doar una funcționează sută la sută. Aceasta se află în satul Gura Căinarului. „Stația din orașul Florești activează din anul 1972. E veche și trebuie modernizată, pentru că depășește norma la amoniac. Au estimat costurile la 3 miliarde de lei. Mai este una la Cuhureștii de Sus care nu funcționează, dar nici nu e nevoie că acolo nu mai învață elevii. La Gura Camencii, Căprești și Prodănești sunt funcționale”, spune Dorina Cociug, inspector în cadrul Inspectoratului Ecologic Florești.

Cociug ne-a comunicat că în Florești nu există problema mirosului neplăcut, deoarece stația se află la 4 kilometri de oraș. Femeia spune că apa curățată se acumulează într-un bazin, iar de acolo se varsă în râul Răut, însă ne asigură că o poluare masivă nu a fost înregistrat până acum. „Poluare în Răut nu s-a înregistrat. Dacă apa e uzată, deodată peștii și broaștele mor, dar la noi nu a fost așa. Monitorizăm situația și o ținem sub control”.

Haznaua oamenilor

Starea ecologică nu e mai bună nici în zona de sud a Republicii Moldova. În raionul Ștefan Vodă sunt 12 stații, dintre care cea din Olănești nu mai lucrează. „În oraș funționează, dar apa se curăță ineficient – nu până la parametrii optimi. În satul Ermoclia avem stație nouă construită din Fondul Ecologic. O stație costă peste 2 milioane de lei, fără rețea de canalizare, pentru un sat de 2.000 locuitori”, povestește Ion Morari, directorul Inspectoratului Ecologic Ștefan Vodă.

Morari a menționat că sunt stații mici la centrele comunitare din satele Ermoclia, Olănești, Voluntari, Talmaza, Palanca și Tudora. Referitor la impactul ecologic asupra pământului, acesta a subliniat că „fiecare om își face acasă o hazna, unde acumulează deșeurile. Nu poți duce un control strict al acestora, dar nici nu avem pârghii. Terenurile din sate sunt bombe ecologice. Avem nevoie de bani mari și primariile nu au așa bani”.

Râpile sunt cele mai poluate

În Republica Moldova sunt însă și raioane unde situația e un pic mai bună. Bunăoară în orașul Călărași a fost construită o stație de epurare nouă cu 3 ani în urmă. În prezent stații de epurare se construiesc în satele Sipoteni, Vălcineț, Onișcani și Temeleuți. Vadim Coșeru de la Inspectoratul Ecologic Călărași ne-a spus că „deșeurile nu se aruncă în râuri și lacuri. Prin sate oamenii au haznale betonate, cheamă mașina și le aduce la stația de epurare apropiată. Cei care nu dispun de surse financiare le mai aruncă prin râpă”.

La Ungheni stația datează din anii 70. „Prelucrăm apa cu clor. Cu nămol activ nu se prelucrează. În sate se mai varsă deșeuri prin râpi. Miros nu avem pentru ca stația e la 9 kilometri distanță de oraș”, spune Valeriu Rusu, inspector ecologic.

În anul 2012, conform unor date prezentate de Mișcarea Ecologistă din Moldova, pe teritoriul ţării existau 828 de apeducte, din care 73 nu sunt funcţionale. La aceste apeducte sunt conectate 378 de localităţi din care 76,7% reprezintă oraşe şi 36,2% – localităţi rurale. Sistemele de alimentare cu apă nu sunt dotate cu sisteme de canalizare şi epurare a apelor uzate. Din totalul de apeducte (828), doar 158 sunt dotate cu sisteme de canalizare, din care doar 110 funcţionează şi 124 sunt dotate cu staţii de epurare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *