Cinci copii abandonați de propriii părinți au găsit căldura familiei în satul Rediul Mare, raionul Dondușeni. Dariuța, Maria, Ionel, Marinel şi Ancuţa (nume schimbate) sunt cei care fac viaţa plină de sens şi le dă o speranţă nouă în fiecare zi familiei Teslari din nordul Republicii Moldova.
Cei cinci micuţi, rămaşi fără îngrijirea părinţilor biologici încearcă să rescrie ,,Dumbrava minunată” a lui Mihail Sadoveanu cu poveştile trăite nu de Lizuca şi Patrocle, dar de cinci copii părăsiţi de cei care le-au dat viaţă şi care au primit o a doua şansă în familia de asistenţi parentali.
8 ani de viaţă ,,pustie”
La Rediul Mare, în casa familie Teslari, a intrat prima Dăriuţa. ,,Acum are 8 ani deja, e şcolăriţă”, ne spune mândră Ludmila. ,,De la început ne-am gândit să luăm doar un copil. Am îndrăgit-o de prima dată când am văzut-o şi am spus că ea va fi a noastră. Nu am vrut mai mulţi copii pentru că nu ştiam cum o să ne descurcăm. Un om nu este o jucărie pe care o ei, te joci şi dacă nu îţi place o întorci. Ne-am zis atunci că luăm unul, după care vedem”, îşi aminteşte Ludmila.
Zis şi făcut. Au luat-o pe Dăriuţa. O pereche de ochişori care sclipeau ca nişte steluţe a început să aducă lumină şi bucurie în casa familiei Teslari, după 8 ani de căsnicie fără propriii copii.
„Era atât de micuţă, plăpândă, speriată parcă. De la început îmi zicea tanti Ludmila. După care, încetul cu încetul, a început a se adapta în noua familie. Ea cu noi şi noi cu ea. Acum parcă suntem de-o veşnicie împreună. A mers în clasa I anul acesta. Bucurie mare pentru noi”, zâmbeşte mândră Ludmila.
Mamă pentru încă patru perechi de ochişori
Şi cum pofta vine mâncând, dorinţa de a auzi din mai multe gurițe cuvântul „mama” şi „tata” i-a convins pe soții Teslari să mai ia în familie un copilaş. „Era să-i fie mai vesel şi Dariei, va avea cu cine se juca”, se gândeau soţii Teslari, doar că, în loc de unul, au ajuns patru în familie, toţi fraţi. „Am vrut doar unul, dar cum ei provin dintr-o familie numeroasă, nu am vrut să-i despărţim chiar de toţi fraţii. Şi aşa ceilalţi şapte, că 12 erau în total, au rămas în grija mamei. Tată nu au. Sunt din satul vecin”, ne spune Ludmila.
Micuţii s-au acomodat foarte repede în noua familie de parcă aici au fost născuţi şi crescuţi. „Daria mai greu s-a acomodat, dar ei mi-au spus mama practic de cum au păşit pragul. Acum nu-mi imaginez viaţa fără ei. Nici nu pot să mă gândesc că sunt copii străini, parcă sunt parte din mine. E greu, dar mă ajută foarte mult mama care locuieşte cu mine în curte şi asta mă salvează de multe. Dar, în pofida la toate, e vesel al noi în familie”, ne spune ,,mama de profesie”, omul care încă acum câţiva ani a început să lupte din toate puterile pentru copiii altora pe care nu i-a născut, dar cărora le oferă iubire la fel ca şi propriei fiice şi fecior, uneori chiar mai multă.
Nu le este uşor, pentru că au de cumpărat mai multe perechi de încălţăminte, îmbrăcăminte şi kilograme de produse alimentare. Banii pe care îi primesc pentru îngrijirea acestora sunt prea puţini pentru a le oferi tot ce au micuţii nevoie, dar şi aşa cum doreşte să-i crească soţii Teslari. Pentru aceasta, capul familie a fost nevoit să meargă la muncă peste hotarele ţării. Adună bani pentru a le oferi micuţilor o copilărie fericită. ,,Acum am făcut reparaţie şi am făcut fetelor o cămeruţă aparte. Am schimbat uşa, geamurile, sobă am făcut. Dacă am avea bani, am vrea să facem reparaţie în căsucioara pe care o avem în curte, să le facem odăi separate, dar nu avem acum sursele financiare necesare. Suntem în proces de a înfia prima fetiţă. I-aş înfia pe toţi, dar, prima la mână, nu am toate documentele necesare, dar alt e că nu am nici spaţiul cuvenit pentru aceşti micuţi. Banii sunt cei care ne reţin să nu putem repara casa pe care o avem în curte ca să le facem spaţiu copiilor. Muncim pentru a le crea condiţii, să nu ducă lipsă de nimic”, ne spune femeia.
Dragoste necondiţionată
Cei cinci micuţi crescuţi de familia de asistenţi parentali profesionişti din satul Rediul Mare au parte de multră dragoste din parte celor care nu le-au dat viaţă, dar sunt adevăraţii lor părinţi. Nu dorm nopţile când micuţii sunt bolnavi şi se gândesc ce să le pună pe masă a doua zi când se trezesc. Aceşti doi părinţi confirmă că ,,adevăraţii părinţi sunt cei care te cresc, nu cei care-ţi dau viaţă”. ,,Dar nu-mi mai închipui viaţa fără de ei şi nici prin cap nu mi-ar trece să rămân vreodată fără ei. În inima mea sunt copii mei. O să ne ocupăm de ei câte zile vom avea. Vrem să-i învăţăm, să le dăm o profesie, să le facem un viitor”, ne-a spus Ludmila, femeia care oferă multă dragoste, dar şi o primeşte din partea celor cinci perechi de ochişori care îi luminează fiecare zi din viaţă.