Meniu Închide

Medicii afaceriști care vând sănătate bolnavilor

La începutul lunii aprilie un medic-chirurg ar fi cerut 500 de euro de la mama unui copil de 7 ani pentru a-l opera de urgență pe micuț. Astfel de situații depășesc uneori limita absurdului. De exemplu, în februarie 2016 doi obstreticienii au fost reținuți pentru că ar fi pretins 6.000 de lei de la o femeie după ce i-au făcut o operație de cezariană care a decurs perfect și i-au îngrijit nou-născutul. Medicii moldoveni fac astfel afaceri vânzându-le bolnavilor sănătate. Lista situațiilor delirante în care medicii câștigă de pe urma pacienților continuă cu zeci de exemple. De pildă, șefa Blocului alimentar din cadrul Spitalului de Psihiatrie din Bălți a fost reținută în luna martie pentru că ar fi furat carne, brânzeturi, crupe, ouă, margarină și alte produse alimentare destinate bolnavilor, pentru a le vinde.

Medicii afaceriști

Un şef de secţie din cadrul Spitalului de Psihiatrie din Bălţi a fost reţinut ofițerii Centrului Național Anticorupție în februarie anul trecut pentru că ar fi extorcat și primit 100 de euro de la un pacient. În schimbul acestei sume, medicul nu a indicat în actele de serviciu faptul că pacientul avea poliţa de asigurare medicală nevalabilă.

Doctorul excludea astfel necesitatea achitării serviciilor acordate de instituția medicală în care era internat pacientul. În vara anului 2016 un medic din cadrul Institutului Oncologic din Chişinău a fost prins de ofiţerii CNA şi procurori în timp ce primea de la un pacient 300 de euro. Potrivit denunţătorului chirurgul oncolog ar fi cerut acești bani pentru efectuarea unei intervenţii la glanda tiroidă.

Potrivit CNA, tot anul trecut, un medic oftalmolog din Floreşti a fost reținut pentru că a pretins şi primit 100 de euro pentru a emite o concluzie negativă privind aptitudinea de înrolare în rândurile forțelor armate ale Republicii Moldova.

Un profesor își învață studenții să ceară mită

Silvia Bobescu, directorul spitalului raional Călărași, spune că mită cere doar un om care a fost astfel educat. „Nu poți să condiționaezi sănătatea unui om. Este cea mai scumpă, nu poți să o vinzi sau să o cumperi. Cred că medicii aceștia au o astfel de educație. În studenția mea nu am primit asemenea învățături nici de la profesori, nici de la părinți. Omul vine la spital când are o problemă, noi nu le putem crea și alte probleme cerând bani. Chiar dacă salariul este mic, medicul a știut unde vine să lucreze, a știut ce salariu îi va plăti statul”, spune Silvia Bobescu.

Salariul mic nu este însă o justificare a faptelor de corupție comise de unii medici. „Bunăoară, salariul mic, la care medicii fac deseori apel în astfel de situații, chiar dacă corespunde unei stări de fapt, nu poate servi pe post de justificare morală, fiind mai curînd o scuză la îndemînă. Altminteri riscăm să intrăm pe un făgaș periculos în care orice lipsă va fi suficientă pentru a justifica împroprietări ilicite. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că sistemul care configurează astăzi societatea noastră, atît economic, cît valoric, favorizează astfel de remunerări ilicite și chiar anumite forme de corupție, așa cum le putem atesta în diverse domenii de activitate”, explică Alexandru Lupușor, lector în cadrul Departamentului de Filosofie si Antropologie, USM.

Într-adevăr în unele instituții de învățământ studenții învață în mod indirect că este în regulă să ceară mită, pentru că și de la ei se cere bani în schimbul unor note bune. Un profesor de la Catedra Stomatologie a Colegiului de Medicină din Bălți a fost reținut de ofițerii CNA pe 8 februarie 2016, pentru că aceste cerea, în mod sistematic, de la studenții săi câte 100 de lei pentru a le oferi note bune la teste.

6.000 de lei pentru că au îngrijit copilul

În februarie 2016 doi medici obstreticieni din cadrul Spitalului Raional Edineţ au fost denunțați pentru că ar fi pretis prin extorcare o recompensă de 6 000 de lei pentru că au efectuat cu succes o cezariană, dar şi pentru acordarea unei îngrijiri medicale calificate femeii şi copilului nou-născut.

Eliberarea certificatelor medicale reprezintă o afacere aparte pentru unii medici. Aceștia falsifică şi eliberează adeverinţe medicale pentru obţinerea permisului de conducere, precum şi avize narcologice pentru dreptul de a fi admis la cursuri de şoferi.

„Unde să mai ceri bani de la un pacient muribund?”

Radu Avădănii, reanimatolog în cadrul spitalului „Sfânta Treime” din Chișinău spune că este imposibil să ceri bani de la rudele unui pacient aflat pe patul de moarte. „La terapie intensivă, unde lucrez eu, nici vorbă. Unde să mai ceri bani de la un pacient muribund sau în stare extrem de gravă. Este imposibil. Rudele și așa sunt stresate…În mod deschis cineva să ceară mită…nu imi dau seama cum să se întâmple așa ceva. Populația e săracă, nu prea cred că se cere în mod deschis mită”, crede Radu Avădănii.
Igor Curov, şeful Departamentului de Medicină Urgentă este de părere că unica măsură anticorupție este un salariu decent. „Așa nu ar apărea nicio întrebare nicăieri. Fiecare răspunde pentru el. Eu n-am cerut nimic niciodată în activitatea mea de peste 20 de ani. Să condiționezi pacientul este o infracțiune. Dacă medicul ar primi salariu decent, el n-o sa coboare la un asemenea nivel să ceară bani la pacient”, afirmă Curov.

Ce spune jurământul lui Hippocrate

Atunci când finalizează studiile, absolvenții facultăților de medicină depun Jurământul lui Hippocrate care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale:

„Odată admis printre membrii profesiunii de medic: Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii; Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate; Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate; Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră; Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora; Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic; Colegii mei vor fi fraţii mei; Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială; Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunostinţele mele medicale contrar legilor umanităţii. Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”

Perspectivă filosofică asupra problemei

Alexandru Lupușor spune că subiectul mitei pe care o cer unii medici are mai multe fețe. „Pe de o parte, putem avea situația în care un anume medic ar condiționa tratarea pacientului, adică ar refuza acordarea ajutorului medical necesar pînă la momentul în care îi sînt satisfăcute careva posibile solicitări de ordin material sau pecuniar. Pe de altă parte, putem avea situația în care lucrătorul medical pretinde un onorariu, calificat juridic ca unul ilicit, pentru serviciile medicale prestate. Între aceste două cazuri există diferențe majore, inclusiv sub aspect etic. Astfel, în prima situație nu avem doar o faptă reprobabilă din punct de vedere moral, una ce poate fi lejer calificată drept penală, dar avem totodată și un atentat la fundamentele sacramentale ale practicii medicale, cum este respectul față de viața umană. În acest caz, cred că putem vorbi legitim de o anumită formă de comercializare a vieții umane”, Alexandru Lupușor.

Justificările onorabile ale medicilor

„A doua situație spre deosebire de prima nu-mi pare că poate fi supusă unei judecăți morale la fel de tranșant și categoric.
Aceasta diferă de prima în primul rînd prin aceea că medicul nu refuză acordarea ajutorului medical, fapt prin care ar putea pune în pericol viața pacientului. Cel puțin formal, obligația primară a oricărui lucrător medical – respectul față de viața umană – pare a fi respectată aici”, menționează Alexandru Lupușor. „Ceea ce pare reprobabil în situația dată este remunerarea pe care medicul o pretinde pacientului pentru acest ajutor. Acum, cît de blamabilă din punct de vedere moral este această pretenție pecuniară, calificată juridic ca una ilicită, depinde în mare parte de ceea ce o motivează, aflîndu-și astfel justificarea în rațiuni mai onorabile, mai puțin onorabile sau deloc onorabile”, conchide acesta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.