Moscova iar ne predă istoria românilor

Ambasadorul Valeri Kuzmin este un diplomat cu un umor fin: mai nou a donat 100 de euro pentru achiziționarea statuii lui Brâncuși și a publicat pe Youtube un filmuleț care reia povestea cu ”frăția de veacuri dintre poporul rus și cel român”.

”Istoria adevărată n-a fost scrisă de actori pe platoul de filmare, istoria adevărată a fost scrisă cu sânge, pe câmpul de luptă. Primul Război Mondial: armata rusă și armata română luptă împreună pentru independența României. Al doilea Război Mondial: armata sovietică și armata română luptă împreună pentru independența Europei. Industrializarea României: România se reconstruiește economic și social cu ajutorul Uniunii Sovietice. Copii trebuie să învețe istoria adevărată. Ambasada Federației Ruse în România donează pentru Cumințenia Pământului. România trebuie să-și recupereze valorile. Copii trebuie să învețe istoria adevărată.”

Rândurile de mai sus sunt citite de o emoționantă voce feminină pe fondul unor imagini adecvate. Clipul Ambasadei Rusiei vine ca replică la un altul, de promovare a donațiilor pentru statuia lui Brâncuși, Cumințenia Pământului. Nici nu este de mirare că Ambasada Rusiei a simțit nevoia să dea o replică, în clipul românesc este redată povestea aurului trimis la Moscova în Primul Război Mondial, aur care nu s-a mai întors la București. Sărim peste cele câteva greșeli de scriere din clipul rusesc și trecem la greșelile istorice.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=cyYEgJkQUws]

În Primul Război Mondial România era cât se poate de independentă (bineînțeles, mulțumită în parte Rusiei pentru campania din 1877, doar că acest parteneriat a lăsat un gust amar prin faptul că Rusia a anexat sudul Basarabiei). În Al doilea Război Mondial parteneriatul sovieto-român a fost marcat de o maximă lipsă de încredere, iar României nu i s-a recunoscut statutul de co-beligerant împotriva Germaniei naziste.

Vreau să mă opresc la ”industrializarea României cu sprijin sovietic”. În primul rând trebuie spus că România a început propriul proces de industrializare cu mulți ani înainte de ocupația sovietică. Iar pentru istoria reală a industrializării României și dificultățile parteneriatelor – cu occidentalii sau sovietici – trebuie să-i mulțumim istoricului Petre Opriș care a publicat pe Contributors.ro o serie de articole extrem de documentate. Industrializarea României în perioada dominației sovietice nu a fost pe gratis și nu trebuie să uităm că din punctul de vedere al Moscovei, România ar fi făcut bine să rămână o țară agrară.

Îi înțeleg eforturile ambasadorului Kuzmin, transferat de la Chișinău la București. Caută culoare de comunicare cu românii – însă modalitatea prin care face asta este în mod fundamental eronată. Această abordare rămâne la același nivel cu ”frăția între popoarele socialiste”, doar din vârful buzelor, fără urmă de sinceritate.

România și-a asumat greșelile trecutului, a plătit și încă mai plătește pentru toate aceste greșeli. Nu ne este rușine cu istoria noastră, nu încercăm să ascundem nimic – ba dimpotrivă, cuprinși de beția demitizării unii istorici români exagerează. Între timp, în Rusia, un tânăr este judecat și condamnat pentru că a postat pe internet afirmația că Uniunea Sovietică a atacat Polonia alături de Germania nazistă.

În condițiile în care istoria este dogmă guvernamentală la Moscova nu prea poate exista o discuție sinceră. Pentru că de la Moscova ne va veni un pachet de afirmații istorice pe care să le admitem drept corecte. Ni s-a mai întâmplat asta, dar nu duce nicăieri. Și nu este vorba de rusofobie, românii nu sunt rusofobi – doar nu au încredere în intențiile Rusiei, iar chestiunea tezaurului românesc din Primul Război Mondial cristalizează această lipsă de încredere.

Ambasadorului Kuzmin i s-a încredințat o misiune imposibilă: să câștige încrederea românilor, însă nu i-au fost puse la dispoziție uneltele necesare. O sută de euro și un clip propagandistic pe Youtube ne pot face să zâmbim, cel mult.

4 comentarii la „Moscova iar ne predă istoria românilor”

  1. cam fortat filmuletul domnului ambasador… au uitat deja ca l-am impuscat pe Ceausescu, iar cand am apasat pe tragaci n-a apasat doar plutonul de executie ci toata tara fara ezitare, iar cand l-am impuscat pe criminal, am impuscat de asemenea si mostenirea bolsevica ce ne-a bantuit atatea decade, bine inteles simbolic, ca sobolani s-au mai ascuns pe sub pietris, prin boscheti, sau au stat in soare deghizati in democrati. Nazistii pentru crimele lor au platit, bolsevicii n-au raspuns niciodata cu adevarat si nici nu isi cere nimeni scuze azi pentru cortina de fier…

    Răspunde
  2. Daca ar fi fost cu adevarat bine intentionata fata de Romania, pe care acum, cu aceasta propaganda naiva, contradictorie si presarata cu grave erori si neadevaruri istorice, incearca sa si-o apropie, in 1878, dupa ajutorul dat la obtinerea impreuna a Independentei(atunci si nu in Primul Razboi Mondial!), i-ar fi restituit teritoriul dintre Prut si Nistru pe care in 1812, in numele solidaritatii pravoslavnice, pretinde ca l-a eliberat de sub jugul paganilor otomani si nu s-ar fi lacomit pana intr-acolo incat, pretinzand ca i-a oferit Dobrogea, asupra careia Tara Romaneasca detinea drepturi istorice, sa lase fosta Moldova, ale carei granite Petru cel Mare le recunoscuse candva, fara deschidere la Dunare(circa 100 km) si la mare(circa 150 km). Ba inca si mai mult, mai tarziu sa le revendice ultimativ, impreuna cu intreaga jumatate de rasarit a Moldovei si Nordul Bucovinei, in urma Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939, mergand inca si mai departea decat pe vremea tarilor si rupand acest important teritoriu, de fapt adevarata Basarabie, impreuna cu Nordul Bucovinei, cu Hotinul si cu Herta, de la ceea ce se numea pe atunci Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, la fel cum, in 1990, avea sa rupa de la Republica Moldova neinsemnata compensatie pe care anterior i-o oferise si nu numai acel mic teritoriu de peste Nistru, ci si vechea Tighina moldoveneasca de dincoace, pe care, in mod semnificativ, prefera sa o denumeasca folosindu-se de numele ei turcesc, mai nou, Bender. Ca sa nu mai vorbim de tezaurul Bancii Nationale a Romaniei, incredintat cu acte in regula aliatilor rusi din Primul Razboi Mondial si nerestituit nici astazi Romaniei, la aproape un secol de atunci. Iar in al Doilea Razboi Mondial, Romania, redevenita democratica la 23 august 1944, a luptat alaturi de aliati in general si nu numai alaturi de sovietici, impotriva fascismului, care, in plus, ii rapise teritorii din vest, tot asa cum, in cardasie cu fascismul, cu numai doua luni mai inainte, in vara aceluiasi an 1940, bolsevismul ii rapise teritorii din est.

    Răspunde

Lasă un comentariu