Zilele trecute un fost ideolog comunist, pe nume Victor Stepaniuc, a distribuit pe pagina sa de Facebook un articol din care reiese că unirea Basarabiei cu România din 1918 a fost făcută prin mituirea deputaților Sfatului Țării, acesta mai comentând adăugător: „După 100 de ani unii istorici și oameni politici români recunosc, în sfîrșit, că unirea Basarabiei cu România din 1918 s-a realizat prin ocupație armată, violențe, șantaj și coruperea cu bani a deputaților din Sfatul Ţării…”.
Trebuie să recunosc faptul că intenționam să ignor inepțiile lui Stepaniuc, inclusiv cele despre împușcarea a șapte deputați [români care au votat unirea] pentru că nu merită să dai importanță unui cadavru politic, darămite unor vorbe ale acestuia. Dar a doua zi Tribuna.md a publicat un interviu cu Stepaniuc, în care acestuia i s-a oferit spațiu pentru a-și exprima „ideile”. Stepaniuc a vorbit în noua sa calitate, de așa-numit președinte al comisiei pentru consolidarea statalității și reintegrarea țării din cadrul așa-numitului consiliu al societății civile de pe lângă președintele Republicii Moldova. Despre componența acestui consiliu am scris în articolul „Dodon adună la Președinție oameni controversați: anti-unioniști și ideologi ai moldovenismului”. Ideea principală pe care a transmis-o Stepaniuc a fost că Republica Moldova trebuie să evite să devină „o marionetă geopolitică, aservită intereselor străine”, lăudându-l în același timp pe liderul său neoficial, Igor Dodon, care joacă așa cum îi cântă Răsăritul.
Consider că în cazul unor asemenea „personalități” trebuie să intervenim pentru că ei simt că li se urcă, din nou, puterea la cap – de data aceasta sub flamura stelei socialiste, după ce au dat faliment sub flamura secerei și ciocanului.
Ideologul uitat al comuniștilor
Victor Stepaniuc a fost unul din ideologii Partidului Comuniștilor, un cunoscut promotor al teoriei moldoveniste. În 1996 ajunge deputat pe lista Blocului electoral „Partidul Socialist şi Mişcarea Unitate-Единство”, fiind reales în această funcție deja pe listele PCRM în scrutinele ordinare din 1998 și 2005, precum și în cele anticipate din 2001 și 2009. Din 1998 și până în 2008 a condus comisia parlamentară responsabilă de tineret, sport, turism și mass media. În anul 2005 Victor Stepaniuc a fost ales secretar pe probleme de ideologie, membru al Comitetului Central şi al Comitetului Executiv Politic al PCRM. Prin decret prezidențial în anul 2008 trece din Parlament în Guvern, în funcția de viceprim-ministru în guvernele Tarlev 2 şi Greceanîi. După ce a părăsit PCRM în decembrie 2009 din cauza că formațiunea a decis să boicoteze alegerile prezidențiale, Stepaniuc a avut mai multe tentative de a reveni în politică, dar fără vreun rezultat. Abia cu obținerea rezultatelor bune de către socialiști în alegerile din 2015 și 2016, Stepaniuc a început să se apropie de Dodon, ca astăzi să fie una din principalele figuri ale consiliului societății civile creat de șeful statului.
Stepaniuc și „genocidul spiritual al românilor”
De-a lungul anilor, dar în special în prima perioadă a guvernării comuniștilor, Victor Stepaniuc a condus o aprigă campanie antiromânească la Chișinău: „Ceea ce faceţi dvs. în ţara noastră, în spiritualitate, în cultură, în învăţământ, se numește genocid spiritual. Anume aceste obiecte care se numesc cultură românească unică promovată în fiecare zi la radio şi la televizor şi istoria românilor… într-o ţara multietnică demoldovenizarea are loc şi aceasta, repet încă o data, este genocid spiritual care se face la noi în R. Moldova”, se adresa Stepaniuc opoziției parlamentare în 2004.
Nu degeaba Igor Dodon l-a chemat pe Stepaniuc la Președinție pentru a conduce așa-numita comisie pentru „consolidarea statalității”. Ne amintim că la începutul anilor 2000, mai exact în 2003, liderul comuniștilor, șef de stat la acea vreme, Vladimir Voronin, a inițiat elaborarea Concepției politicii naționale de stat. Opoziția de atunci, academicienii, întreaga societate civilă sănătoasă a calificat acest lucru drept un instrument de rusificare „profund antinaţional”. În calitate de preşedinte al comisiei speciale pentru definitivarea concepţiei a fost numit nimeni altul decât Victor Stepaniuc. Acesta, de fapt, a menționat în premieră despre existența românilor ca minoritate naţională pe teritoriul Republicii Moldova, categorie ce întruneşte cetăţenii moldoveni care se autoidentifică drept români. În pledoariile sale Stepaniuc a declarat că pe parcursul mai multor ani care au urmat după proclamarea independenţei în Republica Moldova s-a produs fenomenul, nemaiîntâlnit în istorie, de marginalizare şi discriminare a naţiunii fondatoare a statului (!). Dar cea mai criticată stipulare din această concepţie moşită de Stepaniuc prevedea «neutralizarea, în conformitate cu legislaţia privind drepturile omului şi cerinţele constituţionale, a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existenţei naţiunii moldoveneşti şi a statalităţii moldoveneşti, de discreditare a istoriei Moldovei, de ignorare a etnonimului „moldoveni” şi glotonimului „limbă moldovenească”» (Sursa)
„Tupeul științific al lui Vichea”
Votarea Concepției politicii naționale de stat l-a determinat pe regretatul director al ziarului Timpul, Constantin Tănase, să publice o scrisoare deschisă ironică în adresa ideologului comunist, în care îl descalifică pe Stepaniuc:
„Noroc, Vichea!
Dă-mi voie să mă prezint: mă numesc Constantin Tănase – poate ai auzit de mine. Doresc ca tonul scrisorii mele să fie cât mai prietenos, intim chiar, de aceea permite-mi să-ţi spun simplu, pe româneşte, Victoraş, iar dacă pe româneşte te supără, atunci hai să-ţi spun pe moldoveneşte, Vichea, sau Vichişor.
Eu, dragă Vichea, în virtutea meseriei mele, îţi urmăresc atent evoluţia politică. Eşti dat dracului! Mai ales în aceste ultime două săptămâni! Ţi-am ascultat şi ţi-am citit toate discursurile în legătură cu Concepţia. Te felicit pentru curajul (alţii zic „tupeul”) tău ştiinţific – nu degeaba ai terminat tocmai trei facultăţi! Zică cine ce o vrea, Vichişor, dar eşti jos pălăria! Unde apeşi peniţa, parcă tai cu bărdiţa. Îndeosebi îmi place următorul citat din discursul tău din parlament, pe care mi l-am prins cu scotch deasupra mesei de lucru: „Uzurpând puterea politică şi suveranitatea moldovenilor, vânzătorii Statului Moldovenesc, într-o singură noapte, au cerut ca moldovenii să fie rebotezaţi români, au numit Moldova Republica Română, au impus standardele naţionaliste româneşti: istoria românilor, limba română, geografia românilor, dreptul românilor. Deznaţionalizarea forţată a populaţiei multinaţionale a republicii, impunerea agresivă a ideologiei românounioniste a pus în mare pericol existenţa moldovenilor, a umilit şi înjosit nu doar pe moldoveni, ci şi pe patrioţii Moldovei de diferite etnii. (…) „Demoldovenizarea are loc şi aceasta, repet încă o dată, aceasta este genocid spiritual ce se face la noi, în R. Moldova” (…)
Se vede, Vichea, că aşa mi-a fost scris – m-am transformat din moldovean în demoldovenizator românounionist. În primul parlament în care am fost deputat erau foarte mulţi de-alde mine. Noi am votat Tricolorul, Imnul „Deşteaptă-te, române!”… Mai apoi, lucrând în calitate de director al Centrului naţional de terminologie din cadrul Departamentului limbilor (condus de mult regretatul demoldovenizator românounionist, ucraineanul Ion Dumeniuk) am format o echipă de specialişti toţi ca unul asimilatori. Ani la rând am românizat denumirile de întreprinderi şi instituţii, de străzi, nume de familie, am românizat etichetele comerciale, terminologia şi standardele ştiinţifice – exact ce spuneai tu, Vichişor, în discursul tău din parlament. Copiam totul de la românii din România. Îţi dau doar un exemplu. Au venit odată nişte şoferi (moldoveni contaminaţi de virusul naţionalist al românismului!) şi mi-au spus că vor să schimbe denumirea rusească OGNEOPASNO cu una naţională. Varianta cu care veniseră ei era PERICOL DE FOC. Eu, care eram deja bine asimilat şi serios românizat, mi-am dat seama că e vorba de o variantă moldovenească pe care, desigur, n-o puteam admite. Pentru a nu admite, deci, moldovenizarea terminologiei, am mers la Bucureşti. O, ce timpuri frumoase, dragă Vichişor! Mergeam prin Bucureşti cu carneţelul în mână şi scriam denumiri de magazine, străzi, oficii. Îmi amintesc şi acum ce bucurie am avut când am văzut o maşină pe cisterna căreia scria INFLAMABIL (în limba moldovenească de la Chişinău – OGNEOPASNO)! Am adus această denumire la Chişinău şi când o să vezi, Vichea, scris acest cuvânt – INFLAMABIL – pe vreo maşină, să ştii că-i opera mea românizatoare! Nu-i cazul să enumer, dar îţi spun: cât am fost director la Centrul naţional de terminologie am contribuit personal la românizarea a foarte multe cuvinte din limba moldovenească! (…)”
Tot în anul 2003, agenția de presă Flux scria că Victor Stepaniuc, în calitatea sa de șef al fracțiunii PCRM, ar fi redactat chestionarul pentru examenele la cursul „Istoria Românilor” din învățământul primar, fiind omise noțiunile „român”, „Țara Românească” etc. – un alt argument care probabil i-a plăcut lui Igor Dodon atunci când l-a chemat pe acesta la Președinție.
Profesorul Stepaniuc știe să pălmuiască
Victor Stepaniuc a figurat în mai multe anchete jurnalistice în care se demonstra implicarea sa în afaceri frauduloase legate de prestarea serviciilor de transport într-o suburbie din Capitală. Anume acest subiect l-a făcut pe Stepaniuc să-i de-a o palmă peste figură deputatului creștin-democrat Ștefan Secăreanu în prezența mai multor parlamentari și ziariști. Se întâmpla în anul 2004, acest lucru fiind comentat ironic ulterior ca fiind o dovadă a caractererului său de „profesor principial”, care nu poate tolera „neascultarea” şi „obrăznicia”. Amintim că din 1985 până în 1996 Stepaniuc a fost director adjunct şi director al şcolilor din Hansca şi Costeşti, Ialoveni. Poate că și această „calitate” l-a determinat pe Igor Dodon să-l numească pe Stepaniuc apărător al „statalității moldovenești” – să știe cel care nu va dori să se declare moldovean ce-l așteaptă.
În 2007, aproape de apusul carierei sale politice, Stepaniuc împreună cu Iurie Roșca – cândva inamicul său numărul unu, iar din 2005, prietenul său „constructiv” – au venit cu inițiativa sistării transmisiunilor în direct a ședințelor Parlamentului. Mai exact, era vorba ca transmisiunea să fie decisă cu votul majorității deputaților prezenți în sală, însă nimeni nu avea nicio îndoială că tandemul Roșca-Stepaniuc intenționa să închidă unicul canal de exprimare al opoziției, având în vedere că posturile TV și radio naționale și cele municipale erau controlate de PCRM și PPCD la acea vreme.
Stepaniuc a plagiat moldovenismul (!)
Iar cel mai curios este faptul că Victor Stepaniuc a fost la un pas de a-și pierde titlul de doctor în istorie, obținut în anul 2008. Într-un amplu articol publicat în ziarul Timpul, istoricul Ion Varta relatează modalitatea în care fostul comunist și-a elaborat teza cu denumirea „Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană”. Pe scurt, e vorba despre plagierea unei bune părți din această teză a volumului „Istoria Moldovei”, a altui moldovenist – Vasile Stati. „Majoritatea covârşitoare a aserţiunilor pe care le conţine teza de doctor a lui V. Stepaniuc se regăsesc în mod fidel în „operele” reprezentanţilor Kominternului, care au onorat comandamentele politice ale conducerii de atunci a imperiului sovietic, dar şi în primele lucrări elaborate de aşa-zişii istorici de import, care au fost desantaţi la Chişinău, după re-anexarea Basarabiei la URSS, în 1944”, a scris Ion Varta. La rândul său, istoricul și jurnalistul George Damian a comentat pe blogul său că „cel mai grav lucru este că toate ideile lui Vasile Stati, Victor Stepaniuc şi ciracilor lor moldovenizatori sunt copiate integral din lucrarea lui Artiom Lazarev din anul 1974 «Statalitatea sovietică moldovenească şi problema basarabeană»”. „Artiom Lazarev nu era istoric, ci politruc. Născut la Tiraspol în 1914, aproape întreaga sa viaţă Artiom Lazarev a ocupat poziţii de conducere în aparatul ideologic şi de propagandă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost instructor pentru prizonierii români din URSS care au fost înrolaţi în divizia comunistă Tudor Vladimirescu. Între anii 1947 – 1963 Artiom Lazarev a fost pe rând ministru al educaţiei şi apoi al culturii la Chişinău. După 1963 a căzut din funcţiile înalte şi a aterizat cercetător la secţia de istorie sovietică a Institutului de Istorie de pe lângă Academia de Ştiinţe de la Chişinău”, a mai amintit Damian.
Așadar, Victor Stepaniuc se crede victorios la Chișinău și crede că ce nu i-a reușit sub conducerea lui Voronin îi va reuși sub conducerea lui Dodon. O face însă din postura sa de ratat politic. Toată lumea știe că ideologia pe care vrea s-o promoveze alături de Dodon este bazată pe minciună și că minciunile se vor înteți mai ales către 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire. Inclusiv prin distribuirea articolelor de pe siteurile românești care să „demonstreze” cum „poporul moldovenesc” a fost „asuprit” de români.