Alexandru Moșanu a fost primul președinte al Parlamentului Republicii Moldova. A fost și va rămâne una dintre personalitățile marcante din istoria țării noastre. Pe 7 decembrie 2017, la vârsta de 85 de ani, istoricul și politicianul Alexandru Moșanu s-a stins în apartamentul său din Chișinău. El suferea de o boală incurabilă. Vom publica mai jos discursul pe care l-a rostit pe 27 august 1991 în fața a sute de mii de oameni care s-au adunat în centrul Chișinăului la Marea Adunare Națională, atunci când Republica Moldova și-a declarat independența.
„Frați și surori
Stimați concetățeni
Această Mare Adunare Națională, întrunită la chemarea prezidiului Parlamentului în conformitate cu cererile repetate ale unor largi categorii ale populației republicii noastre, în vederea trecerii hotărâte la împlinirea năzuințelor sale de viață liberă și independentă, se constituie într-o adevărată instanță a voinței populare într-o veritabilă tribună de afirmare a hotărârii nestrămutate de a repune patria în drepturile sale legitime.
A venit ziua cea mare când putem rupe hotărât și definitiv lanțurile robiei coloniale în care ne-am aflat multe-multe decenii. Timp îndelungat am stat sub călcâiul țarilor și ai satrapilor bolșevici, staliniști și neo-staliniști. Sabia călăilor sovietici a atârnat în permanență deasupra capetelor noastre. Am fost înjosiți, umiliți, huiduiți, s-a lovit în sufletele, în istoria, în cultura noastră. Cei mai buni și mai harnici fii ai moldovenilor de la răsărit de Prut și-au pierdut viața prin închisori, lagăre de concentrare, au fost exterminați prin foamete. Lupta înaintașilor noștri pentru scuturarea jugului colonial s-a soldat cu succes pe o perioadă de vreme scurtă, o singură dată, în 1918. Iar în 1940 am fost din nou împinși în imperiu.
Greu ne-a fost, dar în ciuda tuturor vicisitudinilor, opreliștilor, în noi a rămas nestinsă scânteia spiritului românesc. Atunci când în a doua jumătate a anilor ’80 presiunea asupra noastră a slăbit întru-câtva a prins la putere mișcarea de eliberare națională a moldovenilor. În fruntea ei s-au situat scriitorii, intelectualitatea democratică. Mișcarea s-a lărgit în permanență, a cuprins noi și noi pături ale populației și a devenit o forță considerabilă, având ca nucleu Frontul Popular din Moldova.
(Mulțimea aplaudă, strigând „Trăiască Frontul Popular!”)
Primele succese importante au fost obținute în august 1989. Ele au fost urmate în anii 1990 și în anul curent de altele. Acest lucru a provocat furia forțelor imeperiale care ne-au dominat, ne-au invadat, care devenise stăpâni în casa noastră, pe pământul nostru strămoșesc. Sprijiniți de centrul imperial, de armata sovietică, de sovietul suprem al URSS, reacționarii și șovinii din unele raioane nistrene și de sud au pășit pe calea criminală a dezbinării Republicii Moldova, a formării republicilor anticonstituționale. În legătură cu refuzul Parlamentului nostru de a participa la referendumul unional, în legătură cu refuzul conducerii Moldovei de a semna tratatul unional, asupra republicii noastre s-au exercitat presiuni atât economice, cât și militare. Numai sprijinul poporului, al dumneavoastră ne-a ajutat să rezistăm.
Condițiile complicate în care s-a aflat republica până în prezent nu ne-a permis să ne proclamăm independența. După înfrângerea forțelor care au organizat la Moscova în zilele de 18-21 august lovitura de stat situația s-a schimbat spre bine. Imperiul a slăbit și, mai mult, aflându-se în plin proces de destrămare. Aventurierii separatiști și-au dat pe față arama și mai mult. Ei aflându-se printre adepții înfocați ai puciștilor. Agonizând, răufăcătorii de la Tiraspol și din alte părți continuă să fie periculoși. Suntem convinși însă că până la urmă ei vor fi izgoniți, izolați de populația din Transnistria, de la Comrat, Vulcănești și din alte părți unde mai există. Ca forță politică organizată a dispărut Partidul Comunist din Moldova. El s-a discreditat definitiv datorită faptului că conducerea lui a susținut recenta lovitură de stat. Deosebit de favorabile ne sunt victoria democrației ruse, pe care conducerea Parlamentul Republicii Moldova au salutat-o și susținut-o, precum și proclamarea independenței Ucrainei. S-au produs schimbări pozitive și în atitudinea populației rusofone față de aspirațiile băștinașilor. Noi dorim să trăim în pace și înțelegere cu rușii, ucrainenii, evreii, găgăuzii, bulgarii, cu toate grupurile naționale, etnice, religioase, lingvistice.
Pe baza celor spuse mai sus, putem face concluzia că s-au creat condiții interne și externe favorabile pentru proclamarea independenței Republicii Moldova. Deci, să împlinim astăzi, noi, mandatul istoriei pe care ni l-au lăsat înaintașii.
Marea Adunare Națională, consacrată problemei independenței Republicii Moldova, o declar deschisă! (aplauze în mulțime) Ura! Ura!”
Alexandru Moșanu s-a născut pe 19 iulie 1932 în comuna Braniște, județul Bălți, astăzi raionul Râşcani. Între 1989 și 1990 a fost președinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova, din 1994 redactor-șef al revistei de istorie și cultură „Destin românesc”. A fost unul dintre fondatorii Frontului Popular. Între anii 1990 și 2001 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, iar la 3 septembrie 1990 a devenit președinte al Legislativului. A avut o contribuție decisivă la elaborarea unor acte legislative privind drapelul Republicii Moldova și imnul „Deșteaptă-te române”, primul imn al țării. Alexandru Moșanu este cel care a citit în Parlament proiectul Declarației de Independență pe 27 august 1991, care a fost votată în aceeași zi unanim de cei 278 de deputați prezenți în sală. Lui Alexandru Moșanu i se datorează, de asemenea, introducerea cursului de „Istoria Românilor” în școlile din țară.
Alexandru Moșanu a fost distins cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer (2014) și cu Premiul Institutului Cultural Român, pentru promovarea valorilor culturii naționale românești (Sursa).