Politica, mai atractivă decât mass media. 15 jurnaliști care au lăsat presa pentru partid

Se spune că jurnalistul care se implică în politică nu mai poate reveni în această meserie. Adică poate, dar nu va mai fi credibil în fața publicului și a colegilor de breaslă ori îi va fi foarte greu să se „reabiliteze”. Acest lucru însă nu i-a împiedicat pe unii gazetari să renunțe la obiectivitate, imparțialitate și echidistanță – principiile jurnalismului clasic – și să încerce marea cu degetul.

Majoritatea jurnaliștilor moldoveni care au decis, la un moment dat, să se implice în politică nici nu au încercat să revină la meseria inițială. Unii dintre ei au devenit autori de emisiuni la posturi tv cu audiență mică sau comentatori politici.

„moldNova” a făcut o selecție a 15 jurnaliști care au devenit cunoscuți nu doar în calitate de reprezentanți ai puterii a patra, dar și ca politicieni.

Dumitru Ciubașenco

Cel mai recent caz este cel al jurnalistului ziarului Panorama de la Chișinău, Dumitru Ciubașenco. Liderul formațiunii Partidul Nostru, Renato Usatîi, a anunțat că Ciubașenco ar putea reprezenta partidul în alegerile prezidențiale din 30 octombrie, dar că decizia va fi luată în cadrul unui congres.

Dumitru Ciubașenco s-a născut pe 14 august 1963. Acesta s-a mai implicat anterior în politică. În anul 2009, când era redactor-șef al publicației Moldavskie Vedemosti, a candidat la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie pe lista PLDM de pe poziția 25. Un an mai târziu, în calitate de redactor-șef al ziarului Panorama, acesta s-a implicat în campania electorală a Partidului Umanist din Moldova, condus de fostul director SIS Valeriu Pasat. Ciubașenco a fost numit purtăror de cuvânt al lui Pasat și a candidat pe lista formațiunii de pe poziția a 5-a. În decembrie 2009, Dumitru Ciubașenco a primit Ordinul Republicii din partea președintelui interimar al țării de atunci, Mihai Ghimpu, alături de alți jurnaliști din Moldova. După aproape un an de la decorare, Ciubașenco i-a expediat Ordinul Republicii preşedintelui interimar prin colet poştal. Acesta s-a dezis de distincţie în semn de protest faţă de decorarea lui Mihail Saacaşvili cu acelaşi ordin.

„Președintele unui singur decret – cel de dizolvare al actualului parlament – va fi Dmitri Ciubașenco, candidatul Partidului Nostru (PN) la prezidențialele din 30.10.2016. Ciubașenco – o persoană integră cu un veritabil spirit cetățenesc și un patriot adevarăt al Moldovei!”, a scris vicepreședintele formațiunii Iulian Cașu pe contul său de Facebook.

Iurie Roșca

Despre Iurie Roșca politician se poate scrie mai multe decât despre Iurie Roșca jurnalist. Acesta s-a născut la data de 31 octombrie 1961 în oraşul Teleneşti din fostul judeţ Orhei. A absolvit Facultatea de Jurnalism a USM în 1985, după care a lucrat în calitate de corespondent la ziarul „Tinerimea Moldovei”, a fost redactor la Televiziunea Naţională.

În anul 1988, este ales membru al grupului de iniţiativă al Mişcării Democratice din Moldova, iar în 1989 devine unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova. În 1994 este ales președintele Frontului, tot din acel an devenind deputat în Parlamentul Republicii Moldova conducând Partidul Popular Creștin Democrat.

Iurie Roșca a mai candidat la funcția de primar general al municipiului Chişinău la alegerile locale din 23 mai 1999, fiind votat de 12% din alegători. În anul 2005 particpă la realegerea liderului comuniștilor, Vladimir Voronin, în funcția de șef al statului, eveniment ce i-a pus capăt carierei sale politice. Acel vot l-a adus în funcția de vicepreşedinte al Parlamentului, după care în cea de vicepremier pentru o perioadă scurtă.

După mulți ani în care a promovat ideea apropierii Republicii Moldova de România, UE și NATO, astăzi Iurie Roșca este numit de Aleksandr Dughin, ideologul lui Putin, „prietenul Rusiei” și un „promotor activ al identității moldovenești”.

Din martie 2016, Roșca moderează o emisiune de dezbatere de la postul de televiziune NTV Moldova, care aparține socialiștilor. Emisiunea se numește „MegaFon”, iar primii doi invitați au fost jurnalistul rus Maxim Şevcenco și politologul rus Mihail Deleaghin.

Vlad Cubreacov

Vlad Cubreacov a fost un alt lider al PPCD, de profesie jurnalist. S-a născut la 24 septembrie 1965 în comuna Crihana Veche, Cahul. Vlad Cubreacov a absolvit, în 1989, Facultatea de Jurnalistică a Universităţii de Stat din Moldova.

A lucrat în calitate de cercetător ştiinţific la Muzeul Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir” (1988-1991), apoi de şef al Departamentului Culte din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (1991-1994), dar a devenit cunoscut mai ales prin activitatea sa politică – fiind deputat în Parlamentul de la Chișinău în perioada 1994-2009. În anul 2002, în perioada când PPCD organiza proteste antiguvernamentale, Cubreacov a dispărut din spațiul public, liderii creștin-democraților acuzând PCRM de răpirea acestuia. Versiunile dispariției acestuia au fost multe, Procuratura Generală deschizând un dosar penal. Oamenii legii au închis dosarul după 11 ani, ajungând la concluzia că din cele 12 volume acumulate nu reieșea că politicianul a fost răpit.

După încheierea activității de deputat, Cubreacov a scris editoriale în ziarul Flux până în februarie 2012, ulterior devenind membru sau conducător al mai multor organizații neguvernamentale.

Ștefan Secăreanu

Ștefan Secăreanu încheie trioul jurnaliștilor creștin-democrați deveniți politicieni.

Secăreanu s-a născut pe data de 8 ianuarie 1959 în Chioselia Mare, Cahul. Înainte de a absolvi Facultatea de Jurnalism a USM, a lucrat în calitate de corector, reporter și secretar general de redacție în cadrul Redacției raionale „Octombrie Roșu” din Cahul. În 1983 a obținut diploma de studii superioare, după care a fost redactor în cadrul Redacției literar-dramatice a Televiziunii Naționale (1983-1984), crainic al Postului Național de Radio (1984-1994), redactor-șef și director al publicației „Țara” (1990-2013).

La fel ca și Roșca și Cubreacov, Ștefan Secăreanu este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova (Partidul Popular Creștin Democrat), devenit ulterior vicepreședinte al acestei organizații politice. Acesta s-a detașat în ultimii ani de fostul lider PPCD.

Secăreanu a fost deputat din 1994 până în 2009. Astăzi, acesta scrie articole istorice sau comentarii despre actualitatea politică a țării pe blogul personal și este angajat în cadrul Agenției de stat pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI).

Dumitru Diacov

Când vorbim despre jurnaliștii implicați în politică, inevitabil ne gândim la democratul Dumitru Diacov, cel mai longeviv deputat din Republica Moldova.

Dumitru Diacov s-a născut la data de 10 februarie 1952, în localitatea Kargapolie din regiunea Kurgan (Rusia). Acesta a absolvit Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Minsk, Belarus, în anul 1974. Spre deosebire de colegii săi politicieni, Diacov a avut o experiență vastă în jurnalism. Astfel, până în anul 1977 a lucrat ca redactor și redactor-șef de emisiuni la Televiziunea Moldovei. Apoi a activat în calitate de corespondent în RSS Moldovenească al cotidianului moscovit Komsomolskaia Pravda, care era atunci ziarul tineretului comunist din URSS. Revine apoi la Moscova, unde lucrează ca și consilier al Secretarului Comitetului Central al Organizației de Komsomol din URSS (1986-1988).

Între anii 1988 și 1989 a fost consultant la Departamentul de Relații Externe al Comitetului Central al PCUS. Urmează o perioadă de 4 ani de activitate la București – de data aceasta este șeful biroului Agenției de Știri TASS în România.

Cu un an înainte de a ajunge deputat în Parlamentul de la Chișinău, Dumitru Diacov a activat în calitate de consilier și șef al Departamentului Politic al Ambasadei Republicii Moldova la Moscova. În anul 1994 renunță definitiv la presă, devenind „ales al poporului” pe lista Partidului Democrat Agrar din Moldova. Între anii 1995 și 1998 a fost vicepreședinte al Parlamentului, după care este ales spicher, funcție pe care o deține până în 2001.

Dumitru Diacov este fondator al Partidului Democrat din Moldova, formațiune pe care a și condus-o din 2000 până în 2009, când îi cedează conducerea lui Marian Lupu. În prezent, acesta este președinte de onoare al PD.

Angela Aramă

Angela Aramă este jurnalistă, fost deputat și activist civic. S-a născut pe 9 ianuarie 1963 la Cornești, Ungheni.

Înainte de a deveni politician, a debutat la televiziunea națională în anul 1983, fiind angajată crainic. În 1992, se transferă la redacția Literatura și arta în calitate de redactor-prezentator. A realizat ciclul de emisiuni Asterisc, premiat ca cea mai temerară realizare a anului 1997, TV Magazin, numeroase transmisiuni în direct, duplex-uri cu TVR, iar pentru emisiunea Lumea în chenarul geamului, inspirată de creația Luciei Zbârciog-Purice, a primit premiul Antena de aur în 1996. Din 1996 prezintă emisiunea de divertisment pentru copii De la 5 la 10. În anul 2000 obține premiul „Cel mai popular jurnalist în audiovizualul din Republica Moldova”.

Grevele care au loc în 2004 la Televiziunea și Radioul de la Chișinău o au în centrul atenției printre altele și pe Angela Aramă. În urma acelor evenimente, i se desface contractul de muncă de la Teleradio Moldova.

Nu a durat mult și Angela Aramă s-a regăsit pe lista electorală a Partidului Popular Creștin Democrat, în anul 2005 fiind aleasă deputat în Parlamentul de la Chișinău. Renunță la activitatea politică în anul 2009 și revine în presă. Astfel, din 2009 este producător general la STS în Moldova, iar în noiembrie 2011 deschide Școala de televiziune pentru copii, adolescenți și tineri. Din 2014 este şi producător general la postul tv Canal Regional, dar și lector superior la ULIM.

În ultimul an a devenit cunoscută și prin participarea la evenimentele de stradă. Anul trecut a participat la fondarea Platformei Civice „Demnitate și Adevăr”. Astăzi Angela Aramă este și editorialist al noii reviste create la Chișinău – Cronica.

Vasile Năstase

Vasile Năstase nu mai este demult jurnalist, manifestându-se mai ales din 2015 ca și politician, meserie la care revine de fapt. Acesta s-a născut pe 16 octombrie 1963 la Mândrești.

Vasile Năstase este semnatar al Declarației de independență a Republicii Moldova, fiind cel mai tânăr deputat în primul Parlament. Acesta a fost șef de secție la ziarul Tinerimea Moldovei (raionul Telenești) și redactor-șef al ziarului Glasul Națiunii. A mai lucrat în calitate de director la postul Euro TV Chișinău după ce acesta, alături de Radio Antena C, au fost privatizate de la municipalitate cu ilegalități. Euro TV a ajuns în acea perioadă sub controlul PPCD, iar Antena C sub cel al PCRM. Atunci Vasile Năstase a fost acuzat de către colectivul de jurnaliști ai postului de introducerea cenzurii. În 2008 este directorul postului Radio 10.

În 1996 a fost decorat cu medalia „Meritul Civic”, iar în 2012 – cu Ordinul Republicii.

Năstase apare și el în anul 2015 alături de mai multe persoane publice la fondarea Platformei Civice „Demnitate și Adevăr”. La scurt timp, devine unul din liderii mișcării protestatare din Moldova din septembrie 2015 – începutul anului 2016, având un discurs dur la adresa Guvernului.

Victor Osipov

Victor Osipov este unul din puținii jurnaliști ajunși într-o funcție publică responsabilă de un domeniu important, precum e cel al reintegrării țării.

Acesta s-a născut la 8 octombrie 1971 în satul Popeasca, raionul Ștefan Vodă. În anul 1993 a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării la USM, iar în 2008 – Institutul European de Studii Politice din Republica Moldova. Urmează o carieră în presă la următoarele instituții: Radio Moldova Internațional (din 1992 până în 1995, fiind redactor, comentator, șef de secție); Radio d’Or în cadrul Asociației OWH (director în perioada 1996 – 2000); postului public municipal Euro TV Chișinău (director, 2000-2003); Asociația Presei Electronice (director executiv, 2001-2004).

Din 2005 până în 2009 a fost consilierul fracțiunei parlamentare AMN, iar la alegerile parlamentare din aprilie 2009 a fost ales deputat în Parlament din partea Alianței Moldova Noastră. La scurt timp, este numit viceprim-ministru al Republicii Moldova în problema reîntregirii țării.

În anul 2010 a mai încercat să ajungă deputat, candidând pe poziția a 2-a pe lista AMN, dar formațiunea nu a trecut pragul electoral. Peste un an, la 9 martie 2011, Victor Osipov și-a anunțat retragerea din activitatea politică, implicit, din funcția de prim-vicepreședinte al Alianței Moldova Noastră. Peste o lună AMN a fuzionat cu Partidul Liberal Democrat din Moldova.

Osipov nu a putut sta mult departe de politică. Peste 3 ani, la 2 iulie 2014, acesta a devenit managerul campaniei electorale a Partidului Democrat din Moldova pentru alegerile parlamentare din toamna anului 2014. În Guvernele Streleț și Gaburici acesta a fost viceprim-ministru, însă nu se mai regăsește în Guvernul Filip.

Corina Fusu

Deși nu are studii jurnalistice, Corina Fusu a avut o lungă activitate în mass media. În ultimii ani însă s-a dedicat în totalitate politicii.

Corina Fusu s-a născut pe 4 septembrie 1959 în orașul Chişinău. A absolvit Facultatea de Biologie în anul 1981. Fusu începe activitatea jurnalistică în anul 1990, când devine redactor-șef și prezentator în cadrul programului Telematinal de la Teleradio-Moldova. În următorii 6 ani ocupă mai multe funcții în cadrul TRM, apoi este producător de știri la TV Euronova și redactor-șef al portalului europa.md.

Din anul 2007 începe activitatea politică a Corinei Fusu, devenind membru al Partidului Liberal. Astfel, mai întâi este pentru 2 ani consilier municipal la Chișinău, iar în 2009 devine deputat în Parlament. Pentru a-și aprofunda cunoștințele în domeniu, studiază în perioada 2012-2014 la Academia de Administrare Publică, unde obține masterul în Drept Constituțional și Drept Administrativ.

Corina Fusu fost desemnată ministru al Educației pe 30 iulie 2015 în Guvernul Streleț și ocupă această funcție până în prezent.

Boris Vieru

Un alt politician liberal care a renunțat, cel puțin o vreme, la jurnalism este Boris Vieru. Acesta s-a născut la 2 iulie 1957 în satul Branişte, raionul Râşcani. A absolvit Facultatea de Filologie, specialitatea jurnalistică, a USM în anul 1979.

În anul 1995 a urmat cursurile BBC la București, după care a avut un stagiu la Madrid despre dezvoltarea presei democratice. Boris Vieru a fost redactor la mai multe instituții: Comitetul de Stat pentru Radio şi Televiziune (1979-1983); Tinerimea Moldovei (1983-1988); Literatura şi Arta (1988-1990); Agenția de știri Basapres (1991-1995); Săptămânalul Flux – Ediția de Vineri (1995-2000). S-a detașat timp de un an de presă, în perioada 1990-1991, fiind consilier de stat al primului-ministru Mircea Druc.

Boris Vieru fondează în anul 1998 biroul postului de radio Europa Liberă la Chişinău. În perioada 2000-2006 conduce alte publicații – Revista Natura, publicaţia Gazeta Românească și portalul informativ Basarabia Online. Anul 2009 este anul când se implică în politică, fiind ales deputat în Parlament pe lista PL. La alegerile parlamentare din 2014, Boris Vieru nu mai este inclus în lista electorală a PL, în acel an el fiind fondatorul Asociației Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic din Moldova.

Valeriu Saharneanu

Valeriu Saharneanu a fost probabil unul din puținii jurnaliști care a surprins opinia publică atunci când și-a anunțat intenția de a deveni politician, ajungând chiar deputat.

S-a născut pe 3 august 1952 în satul Cuizăuca, raionul Rezina. A absolvit Jurnalismul la USM în anul 1975, dar a făcut și Școala superioară de politologie, Secția jurnalism din Sankt Petersburg în anii 1987-1989.

A reflectat în reportaje, interviuri și emisiuni evenimentele de la începutul independenței Republicii Moldova – Mișcarea de Eliberare Națională, conflictul de pe Nistru. A fost corespondent special al Televiziunii Naționale la Revoluția din România și la Congresul deputaților poporului din URSS, Moscova, dar și în cadrul primei vizite a președintelui Mircea Snegur în România.

Saharneanu a fost și redactor-șef al Redacției Actualități de la TVM. Din 1994 este președinte al Uniunii Jurnaliștilor din R. Moldova.

În domeniul mass media a avut și o activitate în cadrul instituțiilor private. Astfel, a fost redactor-șef al canalului independent „Catalan-TV”, fondator și director al Postului de radio Vocea Basarabiei, fondator al Postului de televiziune Europa Nova TV din Nisporeni, fondator al Euro TV Chișunău, fondator și director al săptămânalului Gazeta Românească etc.

La alegerile parlamentare din 2010, Valeriu Saharneanu se regăsește pe lista Partidului Liberal pe poziția a 14-a. Nu trece însă în Parlament, pentru că PL a obținut atunci 12 mandate. Saharneanu ajunge însă în Parlament, după ce doi deputați renunță la fotolii în favoarea altor funcții, și se va bucura de imunitate parlamentară până în anul 2014.

Valeriu Reniță

Valeriu Reniță s-a remarcat nu doar în jurnalism și politică, dar și în publicistică și sport, fiind cunoscut pentru fermitatea pozițiilor sale, indiferent că erau considerate a fi procomuniste sau anticomuniste.

Reniță s-a născut la 11 iulie 1959 în satul Mingir, raionul Hâncești. „În afară de bibliotecă, nu am făcut studii temeinice nicăieri, deşi am tot căutat un guru. Ca rezultat, la 35 de ani, adunasem câteva cursuri de electrofizică, filologie moldovenească, filologie letonă și de jurnalistică. Am chiar și o școală neterminată de zidar” – este descrierea autobiografică, publicată pe blogul personal.

Totuși, activitatea jurnalistică a lui Reniță a fost una bogată. În 1976-1989 a fost colaborator extern la ziarul Tineretul Moldovei, după care a fost timp de 2 ani redactor-șef adjunct al ziarului capitalei Curierul de seară. A coordonat și activitatea ziarului Parlamentului Republicii Moldova „Sfatul Țării”.

„Cea mai tentantă ocupaţie din cariera mea a fost cea de reporter de război pentru Radio Svoboda în timpul conflictului de pe Nistru (1992), cea mai responsabilă – purtător de cuvânt al preşedintelui țării (2003-2004), cea mai dificilă – primar de Suruceni (1999-2003)”, mai scrie despre sine Valeriu Reniță. Acesta este și fondator al agenției independente de presă BASA-press.

În anul 2003 se implică și în politică. Mai întâi, Reniță a devenit membru al Partidului Comuniștilor, după care pentru un an, pe lângă funcția de purtător de cuvânt al președintelui Vladimir Voronin, a fost și șef al Serviciului de presă în Aparatul președintelui Republicii Moldova. În paralel, fondează Clubul de fotbal Sfântul Gheorghe Suruceni. Între anii 2004-2009 a fost director general al Agenției Informaționale de Stat „Moldpres”.

În decembrie 2012 Reniță a cerut demisia liderului PCRM, Vladimir Voronin, din fruntea partidului, acuzându-l că se face responsabil de faptul că PCRM a pierdut alegerile din 2009.

Recent, jurnalistul și-a lansat prima carte „Mită celui de Sus”, tipărită în limba rusă – „Взятка Богу”, fiind lăudat pentru debutul publicistic.

Ludmila Belcencova

Ludmila Belcencova a renunțat la mass media pentru funcția de deputat în Parlamentul de la Chișinău. Această experiență însă nu i-a priit și a revenit în presă.

Belcencova s-a născut pe 5 iulie 1972 în Ucraina. De profesie este istoric, însă s-a manifestat în calitate de jurnalist la Chișinău, în special în timpul guvernării Partidului Comuniștilor. Aceasta a ocupat funcția de vicedirector al Companiei NIT, post de televiziune criticat pentru afilierea sa politică. Ulterior, în anul 2012, licența de activitate a NIT a fost suspendată.

În anul 2009, la alegerile parlamentare din 5 aprilie, Ludmila Belcencova a candidat pe lista electorală a PCRM, ajungând deputat în Parlament de pe poziția a 39-a. La scurt timp, în decembrie 2009, Belcenvoca, alături de alți trei deputați comuniști – Vladimir Ţurcan, Victor Stepaniuc şi Valentin Guznac – au fost excluși din fracțiune, după care din partid. Aceasta a aderat apoi la Partidul Moldova Unită.

După ce experiența politică s-a dovedit a fi una amară pentru Ludmila Belcencova, aceasta a încercat să revină în mass media. Astfel, în anul 2012 s-a înscris în cursa pentru șefia postului public de televiziune Moldova 1, dar fără succes. În 2014 devine redactor-șef la TVC 21, fiind moderatoarea emisiunii „Priliudno”. Anul trecut a obținut licența de activitatea pentru lansarea unui nou post de televiziune – ITV.

Constantin Starîș

Constantin Starîș s-a născut pe 25 octombrie 1971 în satul Brînzenii Noi, Telenești. A absolvit Facultatea de Jurnalism a USM.

Din 1992 lucrează la televiziune. Din 1997 până în 2010 a fost prezentator al emisiunii analitice de limbă rusă „Резонанс”, difuzată pe posturile TV Moldova 1 și NIT. La finalul guvernării comuniste de la Chișinău, Starîș a fost autorul filmului electoral „Atac asupra Moldovei” despre violențele din aprilie 2009.

Tot în 2009, acesta a fost demis din funcția de președinte al Telecompaniei „MIR-Moldova”, reprezentanță a Companiei interstatale „Mir”. În anul următor ajunge deputat în Parlamentul Republicii Moldova, reprezentând Partidul Comuniștilor. În ultimul an de parlamentarism, Starîș s-a manifestat și ca jurnalist de televiziune. Astfel, pe lângă examinarea proiectelor de legi, acesta era producătorul emisiunii de autor „Третий микрофон”, care era difuzată la canalul Accent TV.

Valerii Klimenco

Este jurnalist de profesie, doctor habilitat în istorie, dar la Chișinău este cunoscut ca lider prorus. De fapt, este fondatorul și conducătorul ONG-ului Congresul Comunităților Ruse din Republica Moldova.

Valerii Klimenco s-a născut pe 20 septembrie 1953 în s. Gladkovka, rl Serov, regiunea Sverdlov, Federaţia Rusă. A absolvit Facultatea de jurnalism în 1980 la Universitatea de Stat din Lvov, Ucraina. Zece ani mai târziu obţine titlul de doctor în istorie la Universitatea de Stat din Lvov, iar în 1993 – titlul de doctor habilitat în istorie la Academia de Ştiinţe a Rusiei.

Activitatea jurnalistică și-a început-o în anul 1979 ca și corespondent al ziarului Moldova Sovietică. În anul 1981 este redactor adjunct la ziarul Ştiinţa, iar în 1985 – colaborator ştiinţific superior la Academia de Ştiinţe a Moldovei.

La mijlocul anilor ’90 Klimenco renunță la mass media și fondează în anul 1996 Comunitatea rusă din Chişinău, iar în 1997 – Congresul Comunităţilor Ruse din Republica Moldova, fiind ales președinte. Începe o activitate politică agresivă, pronunțându-se pentru apropierea Moldovei de Federația Rusă și criticând unionismul. Astfel, în 1998 creează Mişcarea social-politică Ravnopravie, pe listele căreia este ales consilier municipal în Chișinău în anul 1999. În anii 2011 și 2015 a fost unul din contracandidații lui Dorin Chirtoacă la funcția de primar general al Capitalei.

În iunie 2016, Klimenco i-a cedat președinția partidului businessmanului Ilan Șor, iar astăzi este cel mai înflăcărat susținător al omului de afaceri.