A ajuns în Republica Moldova în anul 2004. Venise tocmai din Palestina să-și continuie aici studiile. A făcut masteratul la o universitate privată din Chișinău și s-a angajat la muncă, pentru că acasă nu se mai putea întoarce din cauza conflictului armat din țara în care s-a născut și crescut. Scriem despre Rajeh Radvan, refugiat în Republica Moldova din Fâșia Gaza.
De 14 ani nu și-a văzut părinții
În acest an se împlinesc 14 ani de când nu și-a văzut părinții, frații și surorile, iar pe cei mai mici frați nu i-a văzut niciodată. ,,Sunt cel mai mare din familia numeroasă pe care o am – nouă frați și cinci surori. Pe cei mai mici trei frați nu i-am văzut niciodată, doar prin rețelele de socializare. Sigur, îmi este nespus de mult dor, dar acasă nu pot acum să ajung. Chiar dacă merg, înapoi nu mai ajung aici”, ne spune Rajeh.
Atunci când a ajuns în Republica Moldova nu planifica să rămână aici, dar așa a fost să fie. Nu regretă, pentru că a reușit până acum să se afirme mai bine decât ar face-o un moldovean născut, crescut și educat aici. „Nu pot să spun că este ușor, dar nu imposibil. Cine muncește, are. Eu mă culc la ora 2 noaptea și la ora 8 dimineața sunt la serviciu deja”, zâmbește Rajeh.
Inginer de profesie, cu afaceri în domeniul alimentar
Până a ajunge să-și deschide propria afacere în domeniul alimentației publice a făcut inginerie. „Trei ani am muncit pentru o firmă cu capital străin în Republica Moldova. Eram inginer de profesie. Chiar dacă munceam acolo, gândul ca odată să-mi lansez propria afacere, unde să muncesc pentru mine îl aveam mereu. Aici în general este cam dificil să-ți găsești un loc de muncă bun, bine plătit, mai ales pentru un străin”, ne spune palestinianul.
O perioadă a muncit și fără zile de odihnă, dar nu se plângea. În sfârșit, după câteva luni a apucat să aibă o duminică liberă. Plimbându-se pe o stradă din sectorul Botanica al Capitalei, a văzut că se oferă în chirie un local. A telefon să afle prețul. Nu l-a prea entuziasmat pentru că era cam scump, însă peste câteva zile a revenit stăpânul acelui local cu un apel telefonic și l-a convins că îi oferă un preț mai bun pentru chirie numai să-l ia. „Mai în glumă, mai în serios, am acceptat. Nu aveam habar ce să fac acolo, ce afacere să deschid, deși în mintea mea ziceam că doresc ceva în domeniul alimentației publice – o cafenea, un bar sau un restaurant. Am plătit pentru chirie, iar în câteva luni proprietarul se angajase să facă acolo reparație. Zic: până atunci, decid și eu ce afacere să lansez. Nu știam nici ce documente trebuie, nici că urma să-mi înregistrez firmă … nimic. Le-am aflat pe toate dacă a trebuit până la urmă, astfel că am ajuns să deschid acolo primul restaurant cu bucătărie orientală. „Tot meniul de la resturant l-am făcut eu și a trecut prin mâinile mele. În total, sunt peste o sută de feluri de bucate. Nici nu le mai țin minte”, zâmbește Rajeh.
„Moldovencele sunt harnice și foarte frumoase”
Au trecut 5 ani de atunci, iar afacerea palestenianului prosperă de la un an la altul. Între timp, și-a mai deschis un local și se bucură de clienți. „În prima zi când am deschis localul eram eu singur cu două fete care mă ajutau să avem grijă de clienți. Eu pregăteam bucate, iar ele îi deserveau. A decurs totul bine. A doua zi și mai bine, iar a treia zi a trebuit să închid localul la prânz pentru că nu mai aveam produse din ce face mâncare în acea zi. Clienții tot veneau și veneau. Am mai angajat personal ca să reușim, iar acum totul este ca la carte. Marea majoritate a angajaților mei sunt moldoveni. Primele două fete care au fost de la bun început lucrează și azi. Ceea ce îmi place la femeile moldovence este că sunt harnice și foarte frumoase. Sunt femei puternice și nu se feresc de muncă, iar dacă o fac, o fac așa cum pot ele mai bine”, susține Rajeh.
Îi place zeama de casă
Nu o face pe șeful și se implică în toate treburile afacerii. „Ia vedeți ce coate am”, ne arată zâmbind Rajeh coatele pârlite de la cuptor. „Mă implic în toate. Dacă trebuie să pregătesc bucate, le pregătesc, dacă să deservesc clienții – asta fac. Pentru noi este important ca un client să nu aștepte mult până a fi deservit, să fie mulțumit, să se simtă confortabil și să mai revină la noi”, ne spune bărbatul.
Întrebat ce bucate moldovenești îi plac cel mai mult, Rajeh a subliniat zeama de casă, dar că toate sunt gustoase, dacă sunt pregătite de o gospodină.
Încă nu este căsătorit pentru că, spune el, că nu a avut timp de asta. Cert este că cea care îi va deveni soție va fi cu certutudine o moldoveancă.
Deși are 10 ani de când locuiște aici, nu a obținut încă cetățenia moldovenească, fapt ce l-ar ajuta la perfectarea unor documente, dar nicidecum nu l-ar privilegia în afacere. Și-a propus însă ca până în toamnă să devină moldovean cu acte în regulă.