Problema transnistreană este o prioritate pentru cetățenii moldoveni, chiar dacă subiectul nu se află întotdeauna pe agenda publică, crede directorul executiv al Asociației pentru Politică Externă, Victor Chirilă. În interviul de mai jos, expertul în politica externă și integrare europeană explică de ce Republica Moldova este presată în ultima vreme în dosarul transnistrean și accentuează lipsa unui mandat clar pentru negociatorii desemnați de Chișinău în această problemă.

Victor Chirilă vorbește și despre incoerența Ministerului de Externe, care promovează o „politică promoldovenistă”. Totodată, spune și de ce Republica Moldova nu poate construi relații predictibile cu Federația Rusă, dar și cum poate convinge Uniunea Europeană să nu renunțe la ea.

Victor Chirilă, director executiv al APE FOTO profil Facebook
Victor Chirilă, director executiv al APE FOTO profil Facebook

„Negociatorii Chișinăului nu au avut niciodată un mandat clar”

– Dle Chirilă, spuneați într-un interviu că în dosarul transnistrean se fac presiuni asupra autorităților Republicii Moldova. Cine presează Chișinăul și de ce autoritățile nu au un cuvânt de spus?

– Autoritățile au un cuvânt de spus și o spun în funcție de susținerea politică pe care o are negociatorul. Dacă acesta are o susținere politică fermă, dacă are un mandat clar, atunci negociatorul poate are curaj să spună și să ridice probleme la masa de negocieri. Or, acest lucru nu întotdeauna este valabil. Nu vorbesc doar de prezent, dar și de trecut. De fapt, trebuie să spun că negociatorii noștri niciodată nu au avut un mandat clar. Nu veți găsi un document prin care se specifică mandatul negociatorlui – ce trebuie să negocieze, care sunt obiectivele pe care le-ar susține o majoritate politică în Parlament sau chiar în Guvern. Ei bine, este legea din 2005 (Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria), adoptată pe 22 iulie – n.a.) care menționează care ar trebui să fie procedurile de atingere a unor obiective, dar eu cred că un mandat clar ar trebui să existe.

În ceea ce privește presiunile, știți că negocierile în formatul 5+2 au fost întrerupte în anul 2014, într-un context iarăși foarte delicat – Republica Moldova abia semnase Acordul de Asociere, Rusia era nemulțumită, făcea presiuni, inclusiv prin intermediul Transnistriei asupra Moldovei. De asemenea, era perioada negocierilor politice interne. Clasa politică era preocupată de alte subiecte, de ordin intern, mai mult decât de cele de politică externă sau de soluționarea problematicii transnistrene. Au fost stopate negocierile, pentru că și reprezentanții Tiraspoului aveau anumite frustrări, nemulțumiri, anumite condiționalități, ceea ce era inaccetabil pentru Chișinău.

Politica „pașilor mici” este ok, dar nu suntem gata să facem concesii

Anul acesta Germania a preluat președinția OSCE și a formulat o agendă destul de ambițioasă. În primul rând, să relanseze negocierile în formatul 5+2 și în al doilea rând, să dea un impuls cooperării practice dintre Chișinău și Tiraspol în diferite domenii. De asemenea, nu putem exclude și anumite discuții la nivel internațional între unii actori ai formatului 5+2 – este vorba de Rusa-SUA, Rusia-Germania, discuții despre problema ucraineană care nu pot fi rupte de contextul nostru. A fost un consens la nivelul mediatorilor și observatorilor, de a relansa negocierile. În sensul acesta, s-au depus anumite presiuni asupra Chișinăului, ca nu doar să vină la masa negocierilor. Pentru că nu era o problemă pentru noi să venim la negocieri, problema care s-a pus atunci și se pune și acum e încotro ne îndreptăm și cum atingem obiectivele respective. Politica „pașilor mici” este ok, suntem gata pentru cooperare practică, dar nu suntem gata să facem concesii care ar pune în pericol poziția Chișinăului la masa negocierilor asupra viitorului statut.

Era o atitudine concertată asupra mediatorilor și negociatorilor de a relua negocierile. Presiuni s-au pus și asupra Tiraspolului, dar Chișinăul a fost luat prin surprindere, să-i spunem așa.

Victor Chirilă a moderat panelul „Reglementarea transnistreană și integrarea europeană - riscuri și oportunități” din cadrul ediției a IV-a a Forumului Anual European de la Chișinău FOTO profil Facebook
Victor Chirilă a moderat panelul „Reglementarea transnistreană și integrarea europeană – riscuri și oportunități” din cadrul ediției a IV-a a Forumului Anual European de la Chișinău FOTO profil Facebook

– Referitor la mandatul clar pe care ar trebui să-l aibă Chișinăul, ați spus anterior că între Biroul pentru reintegrare și Ministerul de Externe există neînțelegeri. De ce există acestea într-un Guvern? Pot exista piedici din interior în problema transnistreană?

– Nu vreau să adâncesc acest subiect. Mesajul a fost transmis. Aș vrea să reformulez mesajul în unul mai pozitiv – este nevoie de o mai bună comunicare între toate instituțiile care sunt implicate într-un fel sau altul în problematica transnistreană. În primul rând între Biroul pentru reintegrare din cadrul Cancelariei de Stat și MAEIE, care de asemenea este implicat, pentru că problematica transnistreană este oricum pe agenda externă în dialogul cu partenerii internaționali SUA, Rusia, Germania etc. Între aceste două instituții nu trebuie să existe disonanțe.

Biroul pentru reintegrare trebuie consolidat

De asemenea, consider că Oficiul pentru reintegrare, care cândva a fost un minister, trebuie consolidat tot mai mult – cu cadre noi, cu expertiză din exterior, chiar și cu echipament. E nevoie de extinderea lui. Este nevoie și de o mai bună cooperare între Guvern și Parlament la acest subiect. Înțeleg că deja spicherul Candu a început astfel de consultări, la care participă și președinții de comisii, foști negociatori, reprezentanți ai Guvernului. E bine că această comunicare se îmbunătățește, dar e important ca aceasta să se transpună și într-o susținere politică pentru negociatorul politic.

– Discuțiile despre acest subiect vizează inclusiv relațiile Chișinău-Kiev, despre care se spune că ar trebui să fie mai strânse. Unii propun chiar ca Moldova să cedeze Ucrainei Transnistria, iar Ucraina Moldovei – sudul Basarabiei sau nordul Bucovinei.

– Sunt palavre. Astfel de scenarii și discuții nicidecum nu ne ajută la soluționare. Da, este nevoie de o conlucrare mai strânsă cu autoritățile din Ucraina. Ei au aceeași problemă cu Luhanskul și Donbasul. Cred că este nevoie de o coordanare mai bună între Kiev și Chișinău, pentru că modul de rezolvare a problemei transnistrene la noi ar putea fi ca precedent pentru conflictul din Donbas sau invers. De aceea, este bine ca aceste posibile soluții să satisfacă interesele noastre naționale, ceea ce înseamnă să avem un stat puternic, să se respecte suveranitatea, integritatea teritorială, să contribuie la consolidarea instituțiilor centrale ale statului, să contribuie la refacerea economiei noastre, la politica de integrare europeană, la consolidarea securității noastre naționale și regionale. Dacă aceste lucruri nu sunt îndeplinite, atunci această soluție contravine intereselor noastre și poate să submineze fundamentul acestui stat.

Dodon să nu neglijeze cetățenii

– Ce părere aveți despre proiectul Partidului Socialiștilor privind federalizarea Moldovei, pe care îl promovează insistent Igor Dodon inclusiv în campania electorală din acest an?

– Discuțiile acestea sunt foarte periculoase. Eu cred că compromisul trebuie să fie atins în cadrul negocierilor. Să fie negocieri de ansamblu, care să abordeze concomitent problemele de securitate, eocnomice, sociale, cele ce țin de respectarea drepturilor omului, de proprietate, de statutul politic. Dacă una din aceste probleme nu este soluționată, atunci nu are rost să convenim asupra unei soluții. Totul trebuie abordat în ansamblu și convenite toate detaliile.

– Cum va afecta politica externă a Republicii Moldova un eventual câștig al lui Igor Dodon în alegerile prezidențiale?

– Sigur, dânsul va încerca să-și promoveze planurile, dar eu cred că n-ar trebui să facă abstracție de evenimentele din trecut, în special din 2003 – mă refer la Memorandumul Kozak. L-aș invita, dacă va ajunge șeful statului, să nu neglijeze cetățenii, societatea, să nu subestimeze interesul cetățenilor pentru problematica transnistreană. Este adevărat că problematica transnistreană nu este una cotidiană pentru cetățeni, dar este văzută, în aceleași timp, în contextul problemei de securitate. Veți vedea în sondaje că oamenii sunt foarte îngrijorați de un conflict și în primul rând se gândesc la problema transnistreană atunci când vorbesc despre securitate.

Deci, problematica transnistreană este o prioritate pentru cetățeni. Cred că în momentul în care se va pune problema integrării Transnistriei, care are o datorie de 6 miliarde, o armată întreagă de pensionari care primesc pensii din Federația Rusă și care Republica Moldova va trebui să și le asume în viitor, atunci interesul va crește enorm pentru cetățenii de pe malul drept al Nistrului. Neglijarea cetățenilor poate avea consecințe dezastruoase atât pentru țară, pentru guvernare, cât și pentru viitorul șef al statului.

Filat nu s-a interesat de problema transnistreană

– Ați fost consilier al fostului premier Vlad Filat. Cum vedea acesta rezolvarea conflictului transnistrean, ce sfaturi v-a cerut?

– Nu mi-a cerut niciun sfat și din această cauză am plecat. Am văzut că pierd timpul, nu sunt de folos. Am zis să-mi caut de drum și să-mi văd de propria activitate. Dacă aș fi avut o satisfacție profesională, să simt că sunt necesar aș fi rămas acolo. Din păcate, n-am avut acest sentiment. Am venit cu dorința de a mă implica, am crezut că într-adevăr este nevoie de mine, dar nu a fost să fie. Dar nu regret decizia pe care am luat-o.

– Cum apreciați activitatea actualului Minister de Externe, condus de Andrei Galbur?

– Dialogul cu UE este destul de activ. Se încearcă o balansare între est și vest – sper foarte mult că aceasta nu va fi în detrimientul integrării europene. Se pune tot mai mult accentul pe o politică promoldovenească. Aici este foarte delicat subiectul – ce înseamnă politică promoldovenească? Pentru că în momentul în care te angajezi să implementezi Acordul de Asociere, Acordul de Liber Schimb convenit cu UE sau Pachetul III energetic, tu automat ești catalogat ca proeuropean și antirus. Trebue să fim sinceri cu noi și să spunem clar care sunt prioritățile și obiectivele noastre în raport cu UE și în raport cu Federația Rusă.

Republica Moldova nu poate avea relații predictibile cu Federația Rusă

Din păcate, cu FR este periculos să ne face iluzii și să ne implicăm în niște variante nesustenabile. Actualmente, relații predictibile cu FR nu sunt posibile de construit. Atâta timp cât FR duce o poltică revizionistă în regiune, cere ca Acordul de Asociere să fie revizuit împreună cu Comisia Europeană, demonstrează nedorința FR de a accepta realitățile din regiune, de a accepta că UE are o influență mai mare în regiune decât anterior, un rol mai mare. Acest lucru trebuie luat în calcul atunci când luăm decizii în relația noastră cu FR.

Dacă vrem să ne integrăm în Uniunea Eurasiatică, unica politică acceptată de FR, atunci sigur că vom avea și relații predictibile cu Moscova.

– UE pare să nu mai aibă în plan extinderea, fiind preocupată mai mult de securitatea frontierelor sale. Cum poate, totuși, Republica Moldova convinge UE să nu renunțe la ea?

– Numai neglijarea angajamentelor noastre luate în relația cu UE și deteriorarea gravă a climatului democratic în Republica Moldova ar putea să determine UE să renunțe la țara noastră. Eu cred că UE nu va renunța atâta timp cât noi suntem deciși să implementăm Acordul de Asociere și de Liber Schimb. Dimpotrivă, ne va susține și politic, și financiar, atâta timp cât suntem convinși că dorim să construim în Republica Moldova o democrație viabilă care să aducă beneficii tuturor.

E necesară o interconectare infrastructurală agresivă cu România

Ce ține de perspectiva de integrare europeană, cred că două elemente sunt importante: primul – implementarea Acordului de Asociere, fără a vorbi în fiecare zi de perspectivă și al doilea – care este un element hotărâtor, având în vedere contextul regional și ce se întâmplă în UE, cred că este nevoie de interconectarea infrastructurală agresivă cu România. Deci, prin România spre UE. Este nevoie să ieșim din țarcul nostru de autoizolare economică și comercială și să creăm o singură piață economică cu România, o singură piață a muncii cu România, să creăm un sistem integrat bancar cu România, astfel încât investitorii să fie atrași de perspectivele pe care le oferă țara noastră, ca parte integrată a acestei piețe. Cred că e crucial pentru țara noastră ca să convingem UE să ne accepte ca membru deplin.

– Cine dintre candidații la Președinție poate asigura acest lucru?

– Mulți se declară europeni. Cu siguranță, dl Dodon nu este european… Eu o să mă abțin de la acest răspuns. O să vă spun după alegeri.

– Vă mulțumim pentru interviu.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*