Motto: „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul”
Acest text nu este despre lucrarea renumitului filosoful grec Platon, deși inevitabil se va face referire și la dialogurile socratiene, ci despre un controversat om de afaceri, care ar fi transformat statul dintre Prut și Nistru într-un fief al infracțiunilor economice.
Pe 25 iulie curent, Viorel Morari, șeful Procuraturii Anticorupție de la Chișinău a anunțat că s-a stabilit o legătură între investigarea furtului miliardului și tranzitarea banilor printr-o bancă comercială din R. Moldova, care ar fi fost administrată prin persoane interpuse de către bănuitul Veaceslav Platon. Concomitent, judecătorii i-au emis, în contumacie, mandat de arest pentru 30 de zile, iar procurorii l-au dat în căutare internațională. Nici n-a reușit să se usuce cerneala de pe demersul anchetatorilor sau indicația de la centru să ajungă până la ultimul polițist moldovean dornic de promovare, că omologii de la Kiev, în colaborare cu SBU, l-au reținut pe protagonist în seara aceleiași zile. Se pare că nu doar jurnaliștii „înverziți” de la Chișinău au reușit să-l „intervieveze” pe Platon, ci și autoritățile statului vecin, care au depistat asupra acestuia un pașaport moldovenesc, unul diplomatic (sic!) și încă unul ucrainean fals, emis pe numele Veaceslav Kobalev. Aici chiar e cazul să spunem: „Slava Ukraini!” („Slava” nefiind diminutivul prenumelui său).
La aflarea veștii despre reținerea celui supranumit „raiderul nr. 1 din CSI”, au sărit ca arși atât avocații fugarului Gofman, cât și scribii care au ciugulit din sacul spart de la BEM, clamând aplicarea forței atunci când a fost pus cu burta la pământ. Și unii, și alții au motive întemeiate să se opună extrădării lui Platon (solicitată oficial de către Procuratura Generală), întrucât depozițiile sale ar putea scoate la iveală toate conexiunile clanului mafiot care a organizat nu doar „furtul secolului”, ci și alte fraude în sectorul financiar-bancar. Potrivit unei analize a colegilor de la moldnova.eu, Veaceslav Platon a devenit, la 21 de ani, vicepreședintele Consiliului de administrare al „Moldindconbank”, pentru ca în 1999 să dețină monopolul asupra producției de zahăr din republică, iar peste 10 ani să scape de pușcărie, candidând și ajungând chiar deputat pe listele defunctului AMN. Jurnaliștii de la RISE au relevat implicarea lui Platon în „spălarea” fabuloasei sume de cca 20 miliarde de dolari americani prin băncile din Moldova.
Cea mai nouă găselniță, scornită de mințile debusolate ale celor care își rup cămașa de pe ei luându-i apărarea, este că afaceristul Veaceslav Platon ar fi renunțat la cetățenia moldovenească, fiind cetățean al Ucrainei încă din 2002. Făcând abstracție de faptul că procurorul Morari dezminte aceste afirmații, lucrurile se bat cap în cap. Or, potrivit art. 75 din Codul Electoral, Platon nu putea deveni deputat în 2009 dacă nu ar fi deținut cetățenia R. Moldova, iar conform art. 4 din Constituția Ucrainei, dubla cetățenie este inadmisibilă în statul vecin. Respectiv, dacă în 2002 ar fi devenit cetățean ucrainean, în 2009 nu mai putea fi deputat în Parlamentul de la Chișinău. În fine, lămurească-se organele de drept, pentru asta primesc lefuri și premii din impozitele noastre.
Chiar în primul capitol din „Republica”, Socrate i se adresează lui Cephalos: ,,Te-am întrebat acest lucru fiindcă mi s-a părut că nu iubeşti banul foarte mult; aceasta se întâmplă adesea cu cei care nu şi-au obţinut singuri avutul. Cei care şi l-au obţinut singuri, dimpotrivă, îl iubesc de două ori mai mult decât ceilalţi. După cum poeţii îşi îndrăgesc propriile creaţii sau părinţii copiii, la fel și cei care au câștigat bani se preocupă de aceştia ca de propria operă”. Din acest fragment desprindem interesul deosebit al filosofului grec față de subiectul avuției, dar nu în sensul obsesiei pe care o manifestă tizul său din zilele noastre. Or, Veaceslav Platon pare să-și fi dedicat viața schemelor ticăloase, contractelor oneroase și transferurilor dubioase. Ai impresia că acest individ nu este neapărat avid, ci că s-a obișnuit să presteze anumite servicii unor grupări foarte periculoase și influente. Între timp, își crease o mică „republică” a sa, care acum se năruie asemenea unui castel de nisip. De aceea, nu poți să nu-i dai dreptate lui Socrate: „bogăţia este bunul cel mai folositor omului cu minte”.