Majoritatea intelectualilor din Rusia și-au plagiat tezele de doctorat. De la președintele Vladimir Putin până la conducătorul Dumei de Stat, Serghei Narîșkin, sau ministrul Culturii, toți sunt suspectați că ar fi trișat la susținerea lucrărilor care le-au adus titluri științifice.

Problema fraudelor academice există în întreaga lume, însă înșelăciunea omniprezentă din Rusia este de neegalat, scrie portalul slate.com. Unele cazuri de plagiat ale rușilor sunt de-a dreptul stupide, menționează aceeași sursă.

Cum s-a inspirat Narîșkin

Anul trecut, presa rusească l-a etichetat pe Serghei Narîșkin, președintele Parlamentului din Rusia, ca fiind un plagiator. Mai mult de jumătate din teza sa de doctor de 196 de pagini, intitulată „Investițiile străine în Rusia, ca factor de dezvoltare economică”, a fost copiată din alte surse, printre care și un articol semnat de un economist rus pe nume Vladislav Inozemțev. „Este destul de amuzant faptul că un personaj proeminent al Rusiei a decis să apeleze la articolul meu. Se pare că l-a găsit de bună calitate”, a spus Inozemțev la momentul respectiv. Desigur, nimeni nu a crezut că Narîșkin a citit articolul lui Inozemtsev sau că l-ar fi copiat el însuși. Acesta a fost suspectat că a plătit pe cineva care să-i scrie teza și apoi a mituit conducerea universității pentru a-i asigura certificarea diplomei. Narîșkin, probabil, nici măcar nu a citit lucrarea care i-a adus titlul de doctor.

Rușii plagiază pe bandă rulantă

În Statele Unite, expunerea unui funcționar guvernamental de statura lui Narîșkin ca fiind un plagiator ar fi declanșat cu siguranță un scandal major, scriu jurnaliștii americani. Soarta fostului șef al Administrației Prezidențiale Ruse nu a fost atât de cumplită. După ce a oferit cu jumătate de gură o explicație în propria apărare, și-a continuat activitatea ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. „Am aflat că unele site-uri au publicat anumite știri. Dar am încredere în judecata oamenilor de știință adevărați”, a comentat Narîșkin, sfidând informațiile apărute în presă. Acesta știa că nu este decât unul din cei peste 1.000 de ruși cu funcții importante în stat care și-au plagiat dezertațiile. Mulți din aceștia sunt politicieni, judecători, procurori, funcționari de poliție, rectori de universități. Numai în ultimii ani s-a descoperit că ministrul rus al Culturii, guvernatorul din Sankt-Petersburg și șeful autorității federale de investigații din Rusia și-au copiat tezele de doctorat.

Serghei Narîșkin, președintele Dumei de Stat din Rusia, a plagiat teza de doctor. Sursa foto.
Serghei Narîșkin, președintele Dumei de Stat din Rusia, a plagiat teza sa de doctor. Sursa foto.

„Dissernet” îi vânează pe trișori

Toate aceste presupuse fraude au fost deconspirate de către membrii unei organizații de voluntari care se numește „Dissernet”, pe care Narîșkin i-a criticat într-un mod diprețuitor. Grupul și-a început activitatea în 2013, fiind format din câțiva oameni de știință și jurnaliști care și-au asumat sarcina de a identifica și a face public numele funcționarilor guvernamentali și membrilor așa-numitei elite intelectuale din Rusia care nu-și merită gradele avansate pe care le dețin și pe care le-au obținut în mod fraudulos. Cei de la „Dissernet” utilizează un software care identifică secțiuni de text asemănătoare din lucrările științifice. Până în prezent au fost găsite aproximativ 5.600 de persoane suspecte de plagiat, iar circa 1.300 au fost subiectul rapoartelor publicate de „Dissernet”. Problema fraudelor academice există în întreaga lume însă înșelăciunea omniprezentă din Rusia este de neegalat, concluzionează jurnaliștii de la site-ul slate.com.

Software-ul anti-plagiat

Andrei Rostovțev, un fizician co-fondator al rețelei „Dissernet”, explică principiul de funcționare al software-ului anti-plagiat. „În prezent ne ocupăm de lucrările de doctori. Noi vedem la biblioteca de stat că aproximativ 100.000 de doctori au susținut tezele în ultimii 15 ani. Aplicația noastră alege o lucrare din baza de date digitală și verifică dacă nu se aseamănă cu altă lucrare. În cazul în care există prea multe suprapuneri, lucrarea respectivă este analizată pagină cu pagină de voluntarii noștri. Acest proces se execută 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână”, spune Rostovțev.
„Dissernet” este văzută ca o rețea difuză de activiști anonimi care lucrează fiind mânată de preocuparea față de mediul academic din Rusia care a devenit un teren propice pentru „dezvoltarea viciilor umane precum vanitatea, ipocrizia și voința de a atinge succesul profesional prin metode necinstite”.

Andrei Rostovțev, este un fizician co-fondator al rețelei Dissernet. Sursa foto.
Andrei Rostovțev este un fizician co-fondator al rețelei Dissernet. Sursa foto.

De râs și de plâns

Unele cazuri de plagiat sunt de-a dreptul absurde. Membrul Dumei de Stat Igor Igoșin ar fi modificat o lucrare despre industria ciocolatei din Rusia într-o teză despre producerea cărnii. Igoșin a înlocuit peste tot în teză cuvântul „ciocolată” cu „carne de vită”, sintagma „ciocolată neagră” cu „carne de vită produsă acasă”, iar „ciocolata albă” a devenit „carne de vită importată”. Toate celelalte date, diagrame și analize au fost păstrate în forma lor originală. „Dissernet” a mai descoperit recent că un medic oncolog pe nume Yuri Țarapkin a publicat un articol despre cancerul la sân, care a fost de fapt adaptat după un alt text despre cancerul la stomac. Situația a devenit și mai hilară când s-a aflat că și acest ultim document a fost la rândul său copiat dintr-un studiu despre cancerul la câini și șobolani.

Plagiatul a devenit normal

Înșelăciunea în Rusia este tolerată într-o măsură foarte mare. Istoricul Loren Graham amintește că însuși Vladimir Putin a fost acuzat în 2006 că și-ar fi plagiat teza de doctor în economie. Acest lucru nu a avut vreun efect devastator asupra carierei presedintelui rus. „Faptul că acel incident nu a avut nicio importanță, îți spune cum merg lucrurile în Rusia. Dacă Putin poate ajunge departe cu o diplomă falsă, este o binecuvântare pentru alții să facă același lucru”, a declarat Graham, care este specializată în istoria științei rusești.
Amploarea problemei plagiatului din Rusia este dificil de stabilit, dar pe baza datelor pe care le-a colectat până în prezent, „Dissernet” estimează că aproximativ 4% din toate disertațiile susținute în țară conțin fragmente de text copiate din alte surse, fără a lua în calcul tezele cumpărate pe piața neagră. Între 20% și 30% din toate tezele susținute la universitățile din Rusia de la căderea Uniunii Sovietice au fost achiziționate de pe piața neagră, transmite aceeași sursă.

Restabilirea „reputației”

Această piață se hrănește din dorința surprinzător de intensă a elitei ruse de a se simți importantă. Un grad științific avansat este la fel ca și cum ai deține bijuterii scumpe, mașini de lux și case gigant. Dacă o persoană a obținut un asemenea titlu înseamnă că este capabil și demn de respect. Andrei Zaiakin, un alt co-fondator „Dissernet”, spune că „un Donald Trump rus ar avea cu siguranță o diplomă de doctorat sau poate chiar două-trei”.
Membrii „Dissernet” susțin că scopul lor nu este cel de a dicredita personalitățile din lumea intelectuală a Rusiei, ci de a restabili conceptul de „reputație”. „Vrem să arătăm că reputația înseamnă ceva și că persoanele care au cel mai mare succes, nu îl merită și nu se prezintă așa cum sunt ele cu adevărat”, spune Serghei Parhomenko, membru „Dissernet”.

Teza livrată la domiciliu

În Rusia, piața neagră care produce lucrări științifice este înfloritoare. Firme de acest fel se găsesc foarte ușor printr-o simplă căutare pe Google. Un site de acest gen anunță clientul că „lucrarea dvs. poate fi gata în mai puțin de 30 de zile”. Recenziile utilizatorilor promit rezultate excelente. Aceștia spun că au primit o teză redactată perfect care a fost aprobată de academicieni. „Trebuie doar să plătești banii și poți uita de teză. O să-ți fie adusă direct la domiciliu”, afirmă Parhomenko.
Cine scrie însă aceste teze, rămâne un mister. Nu se știe dacă autorii anonimi sunt studenți sau profesori. Prețul unor astfel de servicii poate varia în funcție de dorințele clientului. Suma poate porni de la 3.000 de dolari pentru o teză simplă și poate ajunge la 25.000 de dolari. Pentru acești bani, compania poate redacta o monografie de mărimea unei cărți sau poate crea o listă bibliografică impresionantă alcătuită din surse false. „Dacă cumperi pachetul exclusivist, este posibil că băieții să se înțeleagă chiar și cu comisia universității care aprobă tezele”, explică Parhomenko.

800px-Фракция_ЕР_В_Зале_Пленарных_Заседаний_ГД
Deputații ruși în timpul ședinței Dumei de Stat. Sursa

Gradul științific îi îmbogățește

Gradele științifice avansate pot aduce mulți bani celor care le dobândesc, de aceea goana după tezele de doctorat este atât de mare. În unele sectoare ale economiei, numai cei cu titlul de doctor pot fi promovați în funcții înalte, iar un medic care deține un astfel de titlu poate stabili un preț mai înalt pentru serviciile sale. Motivațiile politicienilor de a face rost de o diplomă sunt mult mai murdare și le permit să întreprindă activități prin care să spele bani sau să-și acopere sursa reală de venit. Predarea la facultăți este una din puținele sfere de activitate în care politicienii se pot implica. „Un politician nu are voie să facă afaceri. Dar el poate fi profesor, poate scrie cărți. Este o modalitate foarte bună de a spăla bani. Cineva îl va întreaba de unde are bani. El va răspunde că, iată, ține prelegeri, oferă consultanță, că este o persoană respectată și face bani predând”, explică Andrei Zaiakin, membru „Dissernet”.

Eticheta de „plagiator”

Va reuși „Dissernet” să restabilească „valoarea reputației” în Rusia, dacă toate cazurile de plagiarism sunt trecute atât de ușor cu vederea? Co-fondatorul site-ului Serghei Parhomenko spune că acest lucru este posibil. „Treptat, treptat. Uneori obținem reacții destul de fierbinți și suntem capabili să atașăm celor care trișează eticheta de «plagiator». Acum toată lumea știe că ministrul Culturii din Rusia, Vladimir Medinski, a plagiat cele două teze pe care le deține. Este scris în Wikipedia. Această informație apare ca primul rezultat atunci când îl cauți pe Google. Este foarte important să-i lipești această etichetă care să îl tragă în jos. Mai devreme sau mai târziu va însemna ceva”, afirmă convins Parhomenko.

1 comentariu

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*