Formează o familie frumoasă, îi uneşte dragostea, dar puţini ştiu că şi o dramă care le-a unit destinele. Acum 15 ani, soţii Victoria şi Mihai Ciobanu s-au cunoscut pe holurile unui spital, unde au stat câteva luni după ce au fost implicaţi ambii în acelaşi accident rutier. Nu au rămas fără sechele. Pe lângă cele din suflet, sunt şi cele fizice. De atunci, încearcă să înfrunte orice le stă în cale doar împreună, ţinându-se de mână.
Acum 15 ani, Victoria şi Mihai erau într-un microbuz de rută care mergea spre satul lui Mihai din raionul Nisporeni ,,El mergea acasă, dar eu la o prietenă de la colegiul unde îmi făceam studiile. Era ziua ei de naştere. Fiind în vacanţa de vară, am vrut să-i fac o surpriză şi să merg la ea să o felicit acasă. Doar că, totul a avut o altă întorsătură. Atunci nu ştiam de Mihai şi nici nu l-am observat în microbuz. Erau mulţi şi nu mai trăgeam atenţia la toţi”, ne spune Victoria.
Tamponaţi de către un camion
În drum spre satul unde urma să ajungă, microbuzul a fost implicat într-un accident. A fost tamponat din spate de către un camion. ,,Nu ţin minte mai departe nimic. Când m-am pomenit, eram deja pe patul de spital. Am suferit mai multe contuzii ale oaselor. Eram toată bandajată şi nu îmi dădeam seama ce se întâmplă”, îşi aminteşte cu lacrimi în ochi femeia.
Se întâlneşte cu Mihai
Au urmat câteva luni de tratament, timp în care a suportat şi câteva intervenţii chirurgicale. Aceeaşi soartă a avut-o şi Mihai, doar că le-a suportat pe toate mai cu uşurinţă. ,,Când am văzut-o pe holurile spitalui, mi-am amintit că era şi ea în acel microbuz. M-am apropiat atunci şi am întrebat-o dacă într-adevăr era ea. Mi-a confirmat, şi, de atunci uite suntem împreună”, zâmbeşte Mihai în timp ce-şi strânge de mână soţia.
Tot de atunci, nu a mai scăpat-o din ochi. Cât au fost internaţi în spital se ajutau reciproc, ieşeau la plimbare şi îşi aduceau unui altuia o cană cu apă. ,,Îmi amintesc că o dată, după operaţie, aveam slăbiciuni că nici nu puteam ţine lingura în mână. M-a hrănit Mihai. Atunci mi-am dat seama că poate fi şi un soţ bun, fapt care l-a şi confirmat pe parcursul anilor”, adaugă Victoria.
Dragostea îi face puternici
Au continuat relaţia şi după ce au ieşit de pe patul de spital, iar peste aproape doi ani au jucat şi nunta. ,,A fost o nuntă modestă, pentru că nu aveam bani pentru ceva mai mare, aveam încă datorii pentru tratament, dar a fost frumos”, ne spune femeia.
Deşi îşi doreau foarte mult un copil, aproape zece ani nu l-a putut avea. Mai mult chiar, ne spune cu lacrimi în ochi Victoria, şi unii medici îi dădeau de înţeles că nu i-ar trebui copii de vreme ce a rămas cu grad de invaliditate după acel accident şi îi este greu să se descurce. ,,Am ieşit de multe ori cu lacrimi în ochi de la medici, dar, de fiecare dată îmi spuneam că tot ceea ce îţi doreşti din inimă, mai devreme sau mai târziu se va împlini. Minunea a venit după nouă ani şi jumătate. O fetiţă perfect sănătoasă şi care este toată averea noastră. Dragostea ne face mai puternici şi ne ajută să trecem peste tot greul vieţii”, suspină Victoria.
Singura dorință…
Nu vrea să vorbească despre problemele pe care le are şi cum se descurcă familia, ambii fiind cu sechele după acel accident şi nici nu aşteaptă ajutor de la cineva. ,,Părinţii m-au învăţat să nu ă plâng, pentru că nimeni nu are nevoie să audă necazul meu. Singura doleanţă pe care o am e ca instituţiile statului să depună mai mult efort pentru a ajuta persoanele cu disabilităţi, nu doar la nivel declarativ, dar şi de facto. Să fie mai multe programe de încadrare în câmpul muncii a persoanelor cu disabilităţi, pentru că, chiar dacă avem unele probleme fizice, mai putem fi utili societăţii, dar să nu ne lase izolaţi în casă şi să ne plătească acea idemnizaţie mizeră. Nu vrem nici să fim miluiţi. Să ne dea doar ce poate fi al nostru”, conchide Victoria.
Pentru că se deplasează cam greu, Victoria şi-a recalificat profesia. Din asistentă medicală s-a făcut croitoreasă. Ne spune că îi merge bine, iar Mihai o ajuta în toate şi are grijă şi de gospodărie.