Totul a fost bine și frumos în căsnicie până soția și-a schimbat serviciul, unul mult mai bine plătit, și, de prestigiu. Acest fapt l-a nemulțumit și înrăit pe Igor.
Acum o lună, soții Mârzenco din Chișinău au împlinit patru ani de când formează o familie. Până acum doi ani, era o familie obișnuită și păreau împliniți. Imediat ce au jucat nunta, bărbatul, fără un loc stabil de muncă, a insistat să meargă împreună cu nevasta la muncă în Federația Rusă. Deși aceasta avea un loc de muncă bine plătit, fiind manager la un magazin din capitală, și-a urmat soțul. A abandonat munca și a mers în Rusia. „L-am urmat pentru că m-a convins că aici nu mai putem sta să ne întreținem familia și să ne procurăm casa noastră. Am mers acolo, dar nu și-a găsit și acolo liniștea. Munceam la piață, vindeam fructe citrice. El, în sezonul cald mai lucra, dar cum se răcea, stătea acasă. Își găsise de lucru în construcții. De fapt, în cei doi ani cât am stat acolo, mai mult a stat acasă de cât a lucrat. Tot eu eram acea care întrețineam familie”, își amintește Elena, pe care am găsit-o acum la un centru de asistență și protecție pentru victimele violenței în familie.
La muncă și pe frig, și pe ploaie
Nu au rezistat la Moscova mai mult decât doi ani, când și-a convins soțul să se întoarcă acasă. „M-am întors de acolo mult mai distrusă de cât am plecat. De era frig, de era ploaie, eu trebuia să stau în piață să fac bani ca să am cu ce ne întreține, plăti chiria. El nu avea habar, iar dacă făcea niște bani, tot cu prietenii îi cheltuia. Când am spus că nu mai rezist și vreau să ne întoarcem acasă, asta când aveam aproape doi ani de când stăteam acolo, nu reușisem să strângem niciun bănuț. Mai că trebuia să împrumutăm și să ne întoarcem”, ne spune Elena.
Între timp, aceasta a aflat că este însărcinată, astfel că atunci când s-au întors acasă, nu și-a mai căutat un loc de muncă, știind că nu va putea să lucreze mult până la naștere. „Cât am stat acasă, el a fost cel care aduce niște bani în casă. Spun niște pentru că numai eu știu prin ce am trecut. Deși eram însărcinată și trebuia să mănânc ceva sănătos și bun, mai aveam și eu pofte, nu o să mă credeți dacă o să vă spun de câte ori m-am culcat flămândă. Am născut. Mulțumesc Domnului că fetița este perfect sănătoasă. Am îndurat multe și cât am stat cu fetița acasă, aproape un an de zile. Îmi lăsa pe zi nu mai mult de zece lei. Ce poți face cu acești bani? Nici de un pachet cu lapte nu ajunge. A ajuns să-mi spun că ne ține în spate și ne aruncă câte o coajă de pâine în cușcă să nu murim de foame. Oare asta ar trebui să spun capul familiei soției care îi crește copilul? Abia așteptat să crească puțin fetița, să o pot înscrie la creșă și să merg la lucru, să-mi câștig bucățica mea de pâine”, susține Elena.
Începe gelozia
Când fetița împlinește un anișor și trei luni, Elena a primit o ofertă de muncă mai tentantă la o firmă privată din capitală. Nu atât de bine plătită în raport cu altele, dar prestigioasă și unde-și putea construi o carieră. Nu a ezitat și și-a dat acordul. Pentru fetiță a angajat o dădacă pe care o plătea din banii câștigați de ea. De atunci, lucrurile au început să se complice și mai mult. „A început să fie foarte gelos. Aveam un serviciu bun, unde mă întâlneam și comunicam zilnic cu diferiți funcționari. Munca mă obliga să arăt bine, să fiu îmbrăcată cu gust și îngrijită. Asta îl înfuria și mai mult. Mă numea în tot felul și chiar a început să mă suspecteze că aș avea un amant. Am încercat să-i explic cum stau lucrurile, dar nu înțelegea. Am ajuns și la prima palmă primită, iar scandalul din casă nu se termina”, suspină tânăra.
Bătută și alungată de acasă
Nu a mai putut rezista și, într-o zi și-a luat copilul și a mers la sora ei. A rămas să locuiască acolo o perioadă. Se gândea că bărbatul se va mai domoli și lucrurile vor ajunge la normal. După două săptămâni, bărbatul a venit să le ia acasă. Și-a cerut scuze iar Elena l-a iertat. „Am făcut-o de dragul copilului. Am vorbit cu el și parcă ne-am înțeles, dar nu a durat asta prea mult – doar câteva zile. Mi-a cerut să renunț la serviciu și să merg cu el el muncă, la piață, unde vinde materiale de construcții. Încercarea de a-i explica că am un serviciu bun, sigur, cu perspectivă pentru viitor, l-a înfuriat și mai mult, astfel că discuția noastră a culminat cu o bătaie. M-a lovit și m-a alungat din casă cu tot cu copil. Am ieșit din casă în plină noapte, cu ce aveam doar pe mine, și am venit la acest centru. La sora mea nu m-am dus pentru că ea a fost atunci împotrivă să mă întorc la el, dar eu nu am ascultat-o. Aici am fost îmbrăcată și hrănită. Sigur, nu voi putea sta aici mult, doar câteva luni, până îmi găsesc o gazdă și mă pun pe picioare. La el nu mă mai întorc vreodată, să știu că vine după noi în genunchi. Nu am ce pierde. Casă nu am, altă avere tot nu, doar un copil. O să mă descurc și fără el așa cum am făcut-o până acum. Chiar dacă îmi va fi mai greu din punct de vedere financiar, nu voi mai avea acea presiune psihologică care am avut-o până acum. Sfatul meu pentru toate femeile, fetele măritate – nu vă lăsați călcați în picioare de bărbați că ei asta vor. Imediat ce-și dau seama că ești cu un nivel mai sus decât sunt ei, caută să te pună la pământ. Noi nu merităm asta”, conchide optimistă femeia.