Astăzi se împlinesc 22 de ani de la crearea Unității Teritorial Autonome Găgăuzia (UTAG). După două decenii de la fondare, regiunea de la sudul Republicii Moldova se află în mijlocul unor controverse politico-identitare, ceea ce nu-i aduce niciun beneficiu populației locale. De unde au pornit și unde au ajuns astăzi găgăuzii din Republica Moldova?
Context istoric
Odată cu venirea la cârma URSS a lui Mihail Gorbaciov, pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice vor apărea mișcări de eliberare națională. Moldovenii se vor aduna în jurul Frontului Popular, cerând în cea mai mare parte Unirea RSSM cu România. Mișcarea de eliberare națională din RSS Moldovenească a adus după sine un răspuns pe măsură în rândul populațiilor vorbitoare de limbă rusă, dar mai ales al găgăuzilor, care se opuneau categoric doleanțelor participanților la mitingurile organizate de Frontul Popular. Astfel, ca răspuns, pe 21 mai 1989 va avea loc primul Congres al organizațiilor politice găgăuze „Gagauz halkî” (Comrat), „Vatan” (Vulcănești) și „Millet Sandjîsî” (Ceadîr-Lunga). Congresul a avut loc la Comrat și a adunat 528 de delegați, dintre care 332 au fost găgăuzi. Acesta a fost aprobat de Mișcarea Populară, iar președinte a fost numit Stepan Bulgar, iar adjunct – Mihail Kendigelyan. Congresul va proclama Republica Găgăuză.
Va urma o perioadă tulbure caracterizată printr-o luptă diplomatică intensă și „încununată” cu războiul nistrean. Într-un final, cu aportul agrarienilor, care au venit la conducerea Republicii Moldova, la 23 decembrie 1994 va fi aprobată înființarea Uniunii Teritoriale Autonome Găgăuzia cu statut special. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal. Suprafaţa regiunii autonome este de 1.830 km pătrați. Regiunea este divizată în trei districte administrative (dolai): Comrat, Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti.
Aspirații, realizări și decepții
Renașterea limbii și culturii găgăuze, deschiderea școlilor cu predare în limba găgăuză, unitatea tuturor găgăuzilor, prosperitate economică și progres social, acestea sunt lucrurile care li s-au promis și pentru care au ieșit în stradă găgăuzii, sperând toți la un viitor mai bun în propria lor formă de organizare teritorială, culturală și politico-economică. Numai că din robinete nu a început să curgă nici lapte, nici miere.
Pe lângă faptul că astăzi asistăm la un exod masiv al populației autonomiei, în momentul de față nu există nici o școală cu predare în limba găgăuză. Chiar mai mult decât atât, limba rusă este limba oficială, atât la nivel administrativ, cât și educațional, deși conform articolului 3 din Legea nr. 344 din 23.12.1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), „limbile oficiale ale Găgăuziei sunt limbile moldovenească, găgăuză şi rusă”, rusa fiind abia a treia limbă oficială. De asemenea, astăzi poporul găgăuz este mai divizat ca niciodată între interesele meschine ale forțelor politice, care încearcă să câștige capital politic în zonă, manipulând opinia publică și creând probleme inexistente, pentru a-i distrage pe cetățeni de la adevăratele probleme, care au drept consecință depopularea regiunii și pe viitor fiind posibilă o dispariție a culturii și limbii găgăuze.
CITIȚI ȘI: Cine sunt găgăuzii – mituri, întrebări și răspunsuri
Formarea UTAG a fost posibilă datorită poporului găgăuz și pentru poporul găgăuz, nu pentru dorința nesecată a unor personaje cu interese neortodoxe și ambiții personale. Or, găgăuzii și-au dorit atât de mult autonomie și acum sunt obligați să fugă din ea din lipsa unor condiții favorabile pentru a-și asigura un trai decent. Prin urmare, după 22 de ani de la formarea UTAG, perspectivele sunt sumbre, iar luminița de la capătul tunelului este mai departe ca niciodată.
Perspective de viitor
Prinși între dragostea față de Rusia și ura acută față de România și valorile europene, populația autonomiei este astăzi mai încrezută ca niciodată că nu își dorește un viitor alături de drumul european în care s-a angajat Republica Moldova. Asta din cauza politicienilor de la Chișinău, care sub umbrela integrării europene s-au dedus la un jaf fără precedent asupra statului Republica Moldova. Or, locuitorii autonomiei asociază astăzi integrarea europeană cu acele partide „proeuropene” și cu frica de unirea cu România.
Aceste aspecte au dus la organizarea unui referendum în anul 2015, declarat ilegal, atunci când găgăuzii s-au pronunțat, cu o majoritate covârșitoare, împotriva integrării europene, văzând viitorul regiunii alături de Rusia în Uniunea Eurasiatică. Găgăuzii ar trebui să înțeleagă faptul că Unirea cu România este pe departe de a se îndeplini, asta în condițiile în care această unire nu este dorită nici de clasa politică de la Chișinău, nici de cea de la București, subiectul unirii fiind mai mult unul pentru a atrage capital politic a unui nucleu de unioniști compact. De asemenea, noile realități geopolitice din zonă fac mult prea dificilă integrarea Republicii Moldova, dar mai ales a UTAG, pe piața rusă, fapt recunoscut chiar de actualul președinte al Republicii Moldova câțiva ani în urmă.
În condițiile în care, la granița de est, Ucraina a îmbrățișat drumul de integrare europeană, iar o împăcare cu Rusia pare departe de a se realiza, iar la granița de vest există România, membră a UE din 2007, Republica Moldova în cazul în care ar abandona procesul de integrare europeană se poate trezi înconjurată de state ostile. O posibilă ieșire a Găgăuziei din componența Republicii Moldova ar complica și mai mult situația autonomiei, asta în condițiile în care fără aeroport și fără port maritim economia Găgăuziei ar fi nimicită într-un timp foarte scurt. De asemenea, numărul investițiilor europene în UTAG este în creștere și menține în momentul de față autonomia pe linia de plutire, în aceste vremuri tulburi. De partea cealaltă, Rusia oferă la momentul actual doar o piață de desfacere, fără să aibă un plan economic bine structurat.
CITIȚI ȘI: Găgăuzii și dragostea față de Rusia. Evoluție istorică
Politicienii și intelectualii găgăuzi ar trebui să ducă o politică corectă față de propriul popor și să le ofere o viziune exactă a evenimentelor actuale și a perspectivelor de viitor. Or, unii dintre ei se pare că sunt astăzi mai mari patrioți ai Federației Ruse decât ai Găgăuziei. Bineînțeles că relațiile politico-economice cu Rusia nu trebuiesc abandonate, dar acestea trebuie să fie bazate pe o relație sinceră și corectă.
Pingback:Bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah, ignoră ajutorul UE și se laudă cu camioanele venite din Rusia - moldNova