Fetele care bat, torturează sau ucid alte fete – cauzele creșterii agresivității feminine în Republica Moldova

O fată de 16 ani este dezbrăcată până la piele, lovită cu picioarele în cap, i se toarnă vin peste față și i se cere să recunoască faptul că a furat niște bijuterii. Tortura este coordonată de o altă fată. Se întâmplă noaptea, într-o grădiniță din satul Cărbuna. Victima se roagă răgușită și deznădăjduită să nu fie bătută, iar rugămințile ei par să le dea și mai mult curaj celor cinci agresori care au încolțit-o.

Cu câteva săptămâni mai devreme, o adolescentă de 14 ani își strangulează prietena, si ea de 14 ani, din cauza unor datorii și abandonează cadavrul în apropierea unui lac. Cu aproape un an în urmă o altă adolescentă de 14 ani este omorâtă în bătaie de alți trei adolescenți.

Istoriile par a fi desprinse din dosarele unor infractori cu experiență, însă sunt doar scenarii care fac parte din realitatea pe care o trăiesc astăzi adolescenții în Republica Moldova.

Copii care umilesc alți copii

Într-o grădiniță aflată în reparație din satul Cărbuna, raionul Ialoveni o tânără de 16 ani este tratată în mod josnic de cinci agresori. Aceștia „o pedepsesc” pentru că ar fi furat niște inele. Regizoarea umilințelor este o altă fată de 18 ani. Tot ea este cea care filmează întreaga scenă. Victima are vocea răgușită, este speriată și spune că nu a furat nimic.

-Da inelele unde-s? (…) Tu vrei ca eu să fiu normală? Spui tot ce și cum o fost și eu sunt normală.
-Eu pe inelele tale n-am pus mâna…
-Să fi fost inelele mele tu nu erai filmată acum, erai la morgă.

Filmarea ajunge pe internet și șochează prin relaxarea de care dau dovadă agresorii în timp ce umilesc un copil. Probabil au intenția de a păstra înregistrarea video pentru a revedea umilințele la care au supus victima, a o șantaja ori a o arăta altor colegi și prieteni. În acest mod ei își construiesc o imagine. Faptul că se află în grup le oferă mai multă încredere și exaltare. Agresorii se simt puternici și superiori victimei.

Menționăm că poliția s-a autosesizat pe marginea acestui caz și a reținut cinci persoane, patru bărbați cu vârsta cuprinsă între 20 și 27 de ani și o tânără de 18 ani.

Cu câteva săptămâni mai devreme se naște o ceartă între două minore de 14 ani din cauza unor presupuse datorii. Una dintre ele îi aplică lovituri puternice celeilalte și o strangulează părăsind cadavrul la marginea unui lac din sectorul Rîșcani al Capitalei. Coprul este descoperit o lună mai târziu, iar polițiștii identifică fata vinovată de omor. Adolescenta de 14 ani este din Strășeni și în prezent se află în arest, fiind cercetată penal pentru omor intenţionat. Conform legislației în vigoare, ea riscă o pedeapsă cu închisoare de la 10 până la 15 ani.

Fetele se bat din cauza băieților

Batăile între adolescente devin tot mai frecvente în Republica Moldova și au loc în curțile instituțiilor de învățământ ori în cămine. În 2012, de exemplu, pe internet a fost postată o filmare în care o elevă își lovește cu mâinile și picioarele o colegă. Incidentul a avut loc in curtea Colegiului Politehnic din Bălți.

Într-un alt episod asemănător ajuns pe internet două fete din orașul Cimișlia maltratează o altă adolescentă. Victima este înspăimântată și roagă să fie lăsată în pace, însă agresoarele continuă să o umilească și o obligă să le sărute picioarele. Conflictul între cele trei a izbucnit din cauza unui băiat. Anume competiția pentru atenția băieților reprezintă unul din cele mai frecvente motive care naște violență între tinere.

Etologul Dorian Furtună punctează faptul că între fete a sporit competiția intrasexuală. „Pe vremuri băieții erau cei care concurau pentru atenția fetelor, acum lucrurile s-au mai schimbat și fetele participă mult mai activ în cucerirea atenției băieților, respectiv a sporit competiția intrasexuală, iar orice competiție abrutizează caracterul indivizilor și conține o fațetă violentă”, spune autorul cărții „Homo aggressivus. De ce nu se opresc războaiele și violența”, un volum care se axează anume pe orginile agresivității și explicarea anumitor instincte, comportamente umane și fenomene sociale.

De altfel, în ultimii ani gradul de agresivitate în rândul fetelor a crescut și depășește gradul de violență din rândul băieților, spune psihologul Lilia Maximenco. „Fetele sunt și cele care își exteriorizează mai mult emoțiile, mai ales când se află într-un grup. Atunci când se produce o ceartă între două persoane, apare cumva un autocontrol, are loc un schimb de replici, reproșuri și așa mai departe, însă atunci când sunt mai multe persoane adrenalina ajunge la cote maxime. Membrii unui grup preiau exemplul unul altuia, se manifestă acel fenomen al turmei care este mult mai greu de controlat”, spune psihologul.

Își manifestă puterea prin agresivitate

Copiii care provin din familii unde violența este în capul mesei se maturizează mai rapid și devin adesea cei care conduc cercul lor de prieteni. „Drama vieții acestor copii este mult mai durerosă decât a altora, iar ei se maturizează mai repede și încearcă să-și manifeste puterea prin agresivitate. Ei reușesc să exercite influență asupra semenilor și să-i atragă de partea lor”, explică Lilia Maximenco.

Aceasta afirmă că de multe ori victima este confundată cu agresorul. „Sunt cazuri când niște copii îi provoacă pe cei mai timizi, pe cei mai retrași până când aceștia din urmă nu mai rezistă și ripostează prin violență. Astfel, atunci când se examinează cazul iese că victima este abuzatorul și abuzatorul este victimă. Avem multe cazuri de acest gen. Un caz de violență între copii, adolescenți trebuie investigat foarte bine, pentru a identifica cine a provocat conflictul și cine a avut de suferit în urma acestuia”, menționează psihologul.

Creșterea gradului de agresivitate printre adolescenți și acest val de cruzime care îi cuprinde pe tineri era practic inevitabil. „Existau de mulți ani toate premisele ca asemenea comportamente violente să devină un fel de «normă» în rândul adolescenților. În cartea mea, «Homo aggressivus», am explicat cum un șir de factori psihologici și sociali contribuie la formarea unui caracter violent și delincvent, încă din fragedă copilărie. Or, în cazul societății noastre, constatăm că avem de-a face cu suma acestor factori nocivi. Să vă dau doar două exemple. Mai întâi de toate, știm că foarte mulți tineri sunt fie lipsiți de o îngrijire părintească adecvată în primii ani de viață, fie în general cresc fără părinți, care-s divorțați sau plecați la muncă peste hotare. Bătaia copiilor e un alt factor care cultivă un caracter violent, ea are efecte teribil de negative asupra psihicului copiilor. S-a constatat că majoritatea infractorilor și agresorilor au fost bătuți și umiliți în copilărie. Cineva crede că prin bătaie educăm? Greșit. Noi batem, dar educație cum se cuvine nu oferim. Prin bătaie noi creștem indivizi frustrați, iritați, înrăiți pe lumea din jur. Psihicul lor va avea o altă bază neurofiziologică. Ei la rândul lor își vor bate copiii, își vor agresa partenera (partenerul) de viață”, lămurește etologul Dorian Furtună.

Agresorii care acționează în grup nu au simțul responsabilității

Sociologul Petru Negură consideră că problema agresivității în rândul adolescenților de astăzi ar putea fi una sistemică, strâns legată de modul în care sunt educați astăzi tinerii. „Cadrele în care tinerii socializează nu mai sunt aceleași de acum 25 de ani. Nu vreau să par nostalgic, dar pe vremea sovietică existau o mulțime de cercuri sportive, locații de agrement, activități, ceea ce cumva a clădit o infrastructură unde copiii puteau să se dezvolte nu doar pe cont propriu și în grup cu prietenii lor, ci în cadre care îi orienta și le forma personalitatea”, crede sociologul.

Totodată, acțiunile de violență comise în grup sunt marcate de un fenomen psiho-social privind distribuirea responsabilității. „Există percepția că nu există un singur om responsabil, că e vinovat tot grupul. În interiorul grupului se creează o dinamică ce conotează gestul de violență ca fiind ceva pozitiv, adică membrii grupului, pentru că sunt mai mulți, se consideră mai puternici și cred că, de fapt, ei fac dreptate. Orice gest de violență este justificat prin apartenența la grup”, punctează Petru Negură. Sociologul este de părerea că mass-media amplifică aceste cazuri de violență. „Nu justific existența lor, dar gesturi de violență au existat întotdeauna în viața tinerilor”, menționează acesta.

„Ce e mai rău, urmează să vină”

Din punct de vedere neurofiziologic, adolescenților le este specific un grad înalt de iresponsabilitate în decizii și acțiuni. Creierul adolescenților este nu doar imatur, ci și impulsiv și avid de senzații tari. „Filmarea maltratărilor e o dovadă că ei adeseori nu evaluează consecințele propriilor gesturi. S-ar putea ca una din cauzele filmărilor să fie dorința de a vedea în mod repetat umilințele la care au supus victima, de a arăta acele scene și altor colegi sau prieteni, eventual de a-i șantaja pe cei umiliți”, spune Dorian Furtună. „Eu cred că noi încă nu am ajuns la momentul critic al incidenței violențelor printre adolescenți. Ce e mai rău urmează să vină, fiindcă premisele care duc la așa ceva nu sunt înlăturate”, punctează acesta.

Violența în rândul adolescenților este declanșată și de factorul de grup. „Se știe că adolescenții au înclinația de a demonstra bravadă, de a consuma mai mult alcool și de a se comporta riscant sau violent mai ales în prezența semenilor”, spune etologul.

Martorii scenelor de violență nu trebuie să tacă

„În plus, apartenența la un grup presupune asocierea cu anumite «norme» ale acelui grup, cum ar fi loialitatea față de grup, păstrarea secretelor comune, participarea la activitățile grupului, ostilitatea față de cei din afara lui. Grupul devine superior individului. Dacă, de exemplu, îi spunem unui adolescent să nu fumeze, în timp ce toți prietenii lui de gașcă fumează, el va trăi o dilemă dureroasă. A nu fuma va simboliza o înstrăinare comportamentală față de normele grupului și va fi însoțită de un stres emoțional mai puternic decât dacă acel adolescent va fuma cu riscul că-și supără părinții”, explică autorul cărții „Homo Aggressivus”.

În același context, psihologul Lilia Maximenco spune că este foarte important să dezvoltăm spiritul civic în cazul copiilor. „Copiii trebuie să facă diferența dintre a sesiza un caz de rele tratamente și a pârî, pentru că în multe cazuri elevii tac pentru că se tem că vor fi numiți pârâtori. Foarte des, însă, o a treia persoană care este martor la cazuri de violență ajunge victimă a abuzului”, avertizează psihologul.

De ce fetele au devenit mai agresive fizic?

Acesta e un fenomen care încă urmează a fi studiat, dar putem presupune că sunt cel puțin patru cauze majore pe care le enumeră Dorian Furtună. „Prima cauză este alterarea normelor sociale, decăderea instituției familiei, diminuarea prestigiului și autorității părinților și pedagogilor. Aceștia nu mai dețin controlul cuvenit asupra adolescenților, prin urmare fetele își permit ceea ce era tabuizat pe vremuri. A doua cauză este schimbarea impresiei despre sine a femeilor, ca rol social. Odată cu tendința de masculinizare a manifestărilor feminine, ele își atribuie un rol masculinizat și în relațiile interpersonale, ceea ce presupune gesturi și vorbe mai dure. Iar dacă gradul de inteligență este redus, dorința de dominare se va manifesta nu doar prin manipulare verbală, ci și prin gesturi fizice, violente”, punctează autorul.

Cea de-a treia cauză este competiția pentru atenția băieților. „Dacă pe vremuri băieții erau cei care concurau pentru atenția fetelor, acum lucrurile s-au mai schimbat și fetele participă mult mai activ în cucerirea atenției băieților, respectiv a sporit competiția intrasexuală, între fete. Iar orice competiție abrutizează caracterul indivizilor și conține o fațetă violentă”, explică Dorian Furtună.

Etologul face trimitere, de asemenea, la rolul modelelor sociale și la felul în care presa prezintă cazurile de violență. „Dacă fetele au văzut scene video, în care rivalele se bat și se înjură, atunci în momentele critice, de conflict, ele inconștient pot recurge la exact asemenea modele de comportament. Aici în general avem o problemă de alt ordin, cauzată de lipsa de competență a presei de a prezenta cazurile de acest fel, de a le interpreta etic și psihologic corect”, menționează etologul.