Vrăjeli prezidențiale de Sfântul Andrei

În seara din ajun, fetelor mari li se arătaseră în vis ursiții, iar de Sfântul Andrei, pe lună plină și aproape simbolic, Curtea Constituțională a validat mandatul lui Igor Dodon, ales în funcția de președinte al Republicii Moldova în data de 13 noiembrie.

Nici cei mai dedicați romantici nu s-ar fi așteptat la o altă decizie a CC. Experții în Drept Constituțional vor face analizele de rigoare cu referire la corectitudine, legalitate, temeiurile juridice în baza cărora s-a desfășurat toată procedura. Eu aș vrea să fixez doar cât de importantă e atitudinea, consecvența și… vrăjeala în comportamentele unor figuri politice. Câteva concluzii la care am ajuns, după ce am urmărit aproape 3 luni confruntările dintre Sandu, Dodon, diasporă, Curtea Constituțională și ”forțele mistice” din contextul luptei pentru fotoliul șefului statului.

Cifrele, dacă nu le respecți, se răscoală împotriva ta

Prin cifre am în vedere atât cele 3.000 de buletine de vot care pot fi alocate unei secții de votare de peste hotarele țării, cât și datele calendaristice, în general. În cadrul ședinței de ieri a CC s-a dovedit că, oficial, Maia Sandu a depus cerere de contestare a rezultatelor alegerilor abia pe 13 decembrie. Să presupunem că, așa cum a devenit deja o tradiție în rândul instituțiilor supreme ale statului, și hotărârea despre data ședinței de ieri a CC a fost luată brusc, fără a anunța în timp util ambele părți. Asta ar putea explica, poate, de ce avocatul Maiei Sandu, Sergiu Litvinenco, a venit în instanță fără procură. Și în mod automat, audierea acestuia este tratată ca ”pomană” din partea Înaltei Curți. Dar asta nu explică de ce avocatul a venit în instanță răvășit. De ce Alexandru Tănase cunoaște pe de rost cifrele invocate în contestația reclamantei, iar avocatul acesteia s-a cam pierdut când a fost întrebat de ponderea voturilor care au generat nereguli în scrutinul electoral din Austria, pe care tot el l-a invocat ca precedent? Despre buclucașul număr maximal de 3.000 de buletine de vot alocate, conform prevederilor actuale ale Codului Electoral, unei secții de votare din străinătate nici nu mai zic. Putea fi și el mărit, scăzut, adaptat, ca urmare a unei interpelări făcute în timp util, la câteva luni înainte de primul tur de scrutin. Dar să nu uităm că, pe la mijlocul lui octombrie, Platforma Demnitate și Adevăr și Partidul Acțiune și Solidaritate abia decideau care va fi candidatul lor comun. Iar timpul și cifrele lucrau demult împotriva lor.

Cuiele e bine să le bați până la capăt

Rușii au o expresie plastică – a bate cuiul în capacul coșciugului (dușmanului, eventual). Un soi de lovitură de grație. Raportată la demersul de contestare a legalității recentelor alegeri prezidențiale, expresia devine providențială. Unul dintre capetele de acuzare invocate de Maia Sandu a fost transportarea centralizată a alegătorilor din stânga Nistrului către secțiile de votare, pusă pe seama lui Igor Dodon. Președintele CC a ținut să remarce, nu fără urme de ironie, că asemenea acțiuni au fost înregistrate și în cealaltă tabără, a susținătorilor Maiei Sandu din diasporă, și că asigurarea de transport centralizat pentru alegători nu este în sine o încălcare, atâta timp cât asupra lor nu se fac presiuni. Dar că nimeni nu a prezentat dovezi ale acestor presiuni în instanța de judecată până în acel moment. De ce nu s-a dus lucrul până la capăt? De ce să-i dai oponentului încă o șansă să-ți râdă în față?

Păcate, de ochii lumii

CC a recunoscut, totuși, și un șir de încălcări comise în timpul alegerilor. Dar, întrucât acestea ”nu au fost de natură să influențeze în sine rezultatul final al alegerilor”, mandatul lui Igor Dodon a fost validat. Cât de emoționantă a fost intonația domnului președinte al CC, când a recunoscut vina unor reprezentanți ai cultelor religioase în campania electorală! A fost, practic, singurul os aruncat reclamanților. Pe acest subiect și probele sunt suficiente, și Constituția prevede explicit independența și autonomia cultelor religioase față de stat și, dacă vor să mai aducă și alte dovezi, reprezentanții reclamantei pot reuși să obțină chiar și suspendarea activității acelor fețe bisericești pe un termen destul de îndelungat. Sper însă că Maia Sandu nu o va face. În caz contrar, toate bunicuțele care odinioară n-au votat cu ea de teamă că ar fi mason acum vor avea un argument în plus s-o disprețuiască. Și ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns…

”Iar eu tac și mă mărit”

Încă un proverb, de data asta din folclorul românesc. Dodon a cam tăcut ultimele săptămâni. După ce a băut cognacul în noaptea de 13 noiembrie, s-a retras să se bucure în liniște de victorie. A mai mers pe la concerte, l-a felicitat pe liderul proaspăt ales de la Tiraspol și a așteptat să-i fie confirmat mandatul pe 13 decembrie ca să se declare profund indignat de numirea în funcție a procurorului general, majorarea vârstei de pensionare, deschiderea oficiului NATO, toate – evenimente demult consumate. La briefingul susținut imediat după anunțarea deciziei Curții Constituționale, ar fi trebuit să dea citire unui discurs elaborat în prealabil și publicat la scurt timp și pe site-ul său oficial. Și ar fi fost bine să se țină de acel discurs. Vrăjit de bucurie sau, poate, cu gândul la mesajul său din seara de Revelion, viitorul președinte al Republicii Moldova a ținut să reverse, în sfârșit, poezia peste poporul său: ”Eu voi face tot posibilul și vă promit că nu vă voi dezamăgi. Am avut un an destul de dificil, dar eu sunt ferm convins că voi face tot posibilul ca anul 2017 să fie un an mai bun …”.

Așa să fie, Domnule președinte!

Lasă un comentariu