Meniu Închide

„Mă gândeam că gata – n-am nici viitor, nici viață”. Mărturiile unor foști consumatori de droguri ajunși după gratii

Mai mulți deținuți din Republica Moldova care s-au remarcat prin implicarea în activități comunitare au discutat cu angajații penitenciarelor din țară, dar și cu specialiști din organizații non-guvernamentale despre măsurile alternative de pedeapsă pentru persoanele dependente de droguri. Dialogul a avut loc cu ocazia Zilei internaționale împotriva abuzului și traficului ilicit de droguri.

Evenimentul „Împreună pentru viață”, la Centrul de reabilitare a utilizatorilor de droguri „Inițiativa Pozitivă”, satul Beriozchi, raionul Anenii Noi FOTO: Sandu Tarlev

Aceștia s-au adunat în satul Beriozchi, raionul Anenii Noi, acolo unde se află Centrul de reabilitare a utilizatorilor de droguri „Inițiativa Pozitivă”.


CITIȚI ȘI: Secretele dependenților de droguri din Republica Moldova. Unde își găsesc aceștia salvarea


Pe data de 27 iunie zece rezidenți împreună cu lucrători ai penitenciarelor, ai Biroului de probațiune și ong-iștilor au participat la evenimentul „Împreună pentru viață”. Acesta s-a desfășurat al doilea an consecutiv, iar de data aceasta sloganul a fost „Măsuri alternative de pedeapsă pentru persoanele dependente de droguri”. Participanții au lucrat în cadrul atelierelor de lucru, elaborând modelul ideal de închisoare și comunitate terapeutică. Ei au învățat să lucreze în echipă, făcând abstracție de statutul social, profesie, vârstă, sex și alte prejudecăți. În acest an, spre exemplu, patru băieți au venit să parcurgă reabilitarea după eliberarea din detenție în cadrul Comunității Terapeutice „Inițiativa Pozitivă”.

„Să schimbi conștient un regim de detenție pe un altul este uneori destul de complicat. De aceea, însuși faptul că oamenii aleg totuși această cale este un indiciu relevant că ei încep să conștientizeze și să perceapă problema dependenței de droguri și a modului infracțional de viață ca pe o boală socială, psihologică și spirituală. Sloganul nostru este „Nu – închisorii și pedepsei. Da – măsurilor alternative”, fiindcă majoritatea persoanelor care ajung în închisoare pentru încălcări minore și medii legate de droguri sunt oameni care au fost nevoiți să recurgă la asemenea măsuri din cauza bolii lor” – Ina Vutcariov, coordonator în cadrul Asociației Obștești „Inițiativa Pozitivă”.


CITIȚI ȘI: Cât cheltuie statul pentru arestarea dependenților de droguri. „Ei nu-s infractori, ci oameni bolnavi”


Câțiva dintre deținuții activi în aceste discuții ne-au vorbit despre motivația lor de a participa în astfel de dialoguri, dar și despre regretele lor.

Radu (42 ani). Penitenciarul nr. 6-Soroca, condamnat la 20 de ani FOTO: Sandu Tarlev

La aceste întruniri… Este foarte minunat, nu mă simt un om dat cu piciorul într-o parte. Atunci când ești deținut în penitenciar și când nu sunt oameni specialiști, să vină să discute, psihologi, e trist. Fără ei era foarte dureros în suflet, dar încă și ai pierde încrederea în viitorul vieții. Înainte de a-i cunoaște pe băieți [de la „Inițiativa pozitivă”], eram foarte trist în așa un mod că voiam să dispar de pe lumea asta. Mie îmi părea că am rămas singurel, la nimănui nu-i trebuiesc și mi se părea că-s o persoană lepădată de soartă…

Cele mai mari regrete… Eu eram într-o setcă (plasă – trad. din rusă) închisă, ca un pui, mă gândem că gata – n-am nici viitor, nici viață și eram înconjurat de lucruri rele. Iar acum eu mă simt o persoană care se leapădă de cele rele și văd o speranță în viață, un viitor frumos. Îi mulțumesc Domnului…

La libertate… Vreau în primul rând să ies [din penitenciar]. Să-mi restabilesc familia, să o pun pe picioare, că sunt un cetățean care poate face lucruri bune, nu numai rele.

Mesaj pentru cei care sunt într-o situație grea: Eu am 42 de ani. Am trecut și prin bine, și prin rău – mai mult prin rău, dar totul depinde de om și de cei care-l înconjoară. Câteodată unii parcă îți fac bine, dar în același timp își satisfac nevoile personale, dar asta e o prostie, foarte greșit. De aceea i-aș sfătui să asculte mai mult de apropiații care îi văd mai bine dintr-o parte, știu despre cele rele care se întâmplă cu ei și mai puțin să-i asculte pe cei care „îți vor binele” pentru folosul lor.

 

Vasile (38 ani). Penitenciarul nr. 4-Cricova, condamnat la 18 ani FOTO Sandu Tarlev

Regrete? Eu nu am regrete, deoarece totul merge spre bine… degrabă acasă! Iar dacă să vorbim la general, încerc să ajut oamenii.

Când voi fi la libertate… vreau să vin aici în Centru. Acum noi facem un curs în care învățăm să-i ajutăm pe alții care au trecut prin situații asemănătoare și eu vreau ca după ce voi ieși la libertate să ajut acești oameni.

 

Ruslan (35ani). Penitenciarul nr. 3-Leova, condamnat la 7 ani și 6 luni FOTO: Sandu Tarlev

La aceste întruniri… E foarte vesel, interesant și informativ. Dacă o să mai fie, o să particip neapărat. Când am venit la penitenciarul din Leova, am aflat despre băieții de la „Viața nouă” (ONG-ul fondat în anul 2001 de către Ruslan Poverga, care ajută deținuții condamnați pentru consum de droguri să se reabiliteze – n.n.). Cu timpul, nu pierdeam nicio întâlnire, participam activ, sunt o persoană destul de activă. Băiatul care era voluntar s-a eliberat, el mi-a propus să rămân în locul lui și uite așa am ajuns aici.

Cele mai mari regrete… N-am știut să prețuiesc viața și oamenii care au meritat.

La libertate… Vreau să încep de la zero, de la început. Eu am șters demult trecutul meu, adică l-am închis într-o cutie cu lacăt gros și mare. Nu vreau să mă întorc la chestia asta, vreau s-o iau de la început, vreau familie, o viață normală, e și timpul deja.

Pe cei care trec printr-o situație grea… I-aș ruga ca înainte să facă ceva, să se gândească dacă momentul cela care le provoacă plăcerea costă anii acei din viață care poți să-i dăruiești sau să-i pierzi degeaba. Înainte de a face un pas, să se gândească. Chiar dacă există cercul de prieteni – de obicei, de la asta și se începe totul. Toți, mai ales în oraș, creștem într-un oarecare cerc de prieteni, de fapt și în sat e același lucru, dar în sat băieții mai ies la lucru, au animale.

 

Mihai (28 ani). Penitenciarul nr. 4-Cricova, condamnat la 20 de ani FOTO: Sandu Tarlev

La aceste întruniri… E destul de interesant – pe o bucată de timp chiar am uitat că sunt condamnat. O să mai particip neapărat la astfel de evenimente. Am aflat despre această initiativă cu 4 ani în urmă, în penitenciar, apoi am devenit voluntar.

Cel mai tare regret… că am ajuns la pușcărie și m-am prostit când eram mai mititel. Al doilea lucru regret că nu sunt cu apropiații mei, cu familia, prietenii.

La libertate… În primul rând vreau cumva să-mi construiesc familia, să mi-o reconstruiesc. Am de gând să fiu membru la „Inițiativa pozitivă” și deja mai departe vom vedea.

Mesaj pentru cei care se gândesc să consume droguri… Să se gândească foarte bine înainte de a face ceva. Poți să faci o prostie după care o să regreți foarte mult, dar de schimbat n-ai să poți schimba nimic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.