Mai nou, subiectul recurent al pregătirii și organizării unui referendum privind unirea Republicii Moldova cu România se discută entuziast nu doar la bucătărie, dar și în studioul unei televiziuni de nișă. În hora dezbaterilor sterile au intrat atât junii naivi, cât și bătrânii activi. Se creează impresia că s-a găsit soluția miraculoasă la toate problemele cotidiene și că a doua zi după referendum vor curge râuri de lapte și miere. Să fie oare așa?
Întâi de toate, cadrul juridic intern, dar și cel internațional nu este tocmai favorabil pentru asemenea inițiative temerare. Se invocă Actul Final de la Helsinki, care la articolul 1 statuează inclusiv următoarele: „Ele (statele semnatare – n.a.) consideră că frontierele lor pot fi modificate, în conformitate cu dreptul internațional, prin mijloace paşnice şi prin acord”. Lăsând la o parte faptul că Republica Moldova nu a parafat acest document, din simplul motiv că nu exista la 1975, și că Federația Rusă (succesoarea de drept a URSS) l-a încălcat flagrant prin anexarea Crimeii, formularea de mai sus relevă o posibilitate, nu o obligativitate, de a modifica anumite porțiuni de hotar, și nicidecum de a îngloba un stat întreg. Cel mai elocvent exemplu al aplicării acestei prevederi este Acordul dintre R. Moldova și Ucraina, din 1999, privind delimitarea frontierei în regiunea satului Palanca. Dacă se face referire la articolul 8 din același tratat de la Helsinki, și anume la faptul că: „(…)toate popoarele au în permanenţă dreptul, în deplină libertate, de a determina aşa cum doresc şi atunci când doresc statutul lor politic intern şi extern, fără nici un amestec din afară şi de a înfăptui conform voinţei lor dezvoltarea lor politică, economică, socială şi culturală”, atunci e cazul să precizăm că noi am făcut uz de dreptul la autodeterminare pe 27 august 1991 și că imediat după proclamarea independenței trebuia revendicată Unirea. După 25 de ani, acest deziderat nu este doar dificil de obținut, dar și de argumentat. Din perspectiva comunității internaționale, nu este lipsită de sens întrebarea: cine v-a împiedicat în acest răstimp să înfăptuiți reîntregirea? Unii ar putea chiar să ne reproșeze: „v-ați jucat de-a țara în bunghi atâta vreme și acum nu știți de cine să vă alipiți”. Să nu uităm că în Republica Moldova s-au desfășurat deja mai multe scrutine – 7 parlamentare (dintre care 4 anticipate), 2 prezidențiale directe (unul în curând) și 6 locale generale, care au legitimat nu doar guvernările care s-au perindat, dar și orânduirea statală.
Invocarea normei constituționale este, iarăși, insuficientă și interpretabilă. Aparent, există o logică în demersul unioniștilor care au citit Legea Supremă din scoarță-n scoarță și au ajuns la articolul 142, aliniatul (1) din: „Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale”. Însă, un eventual referendum de unire nu înseamnă revizuirea caracterului suveran, independent și unitar al statului, ci anularea acestuia (!). Adică plebiscitul jinduit de unii și hulit de alții nu se referă la schimbarea formei de guvernământ, a statutului de neutralitate sau la federalizare, ci la absorbția și, prin urmare, dispariția Republicii Moldova. Constituția nu este o vacă sacră, ea poate și trebuie să fie modificată, dar nicidecum abrogată prin referendum. E ca și cum ai vrea să-ți schimbi datele din buletinul de identitate și ai întreba oamenii de pe stradă dacă sunt de acord cu asta. Orice act juridic se anulează de către autoritatea emitentă, care în acest caz este Legislativul.
Nu în ultimul rând, experiența nefastă a inițierii, desfășurării și validării referendumurilor în Republica Moldova ar trebui să le dea de gândit promotorilor acestei idei năstrușnice. Chiar dacă admitem că majoritatea populației cu drept de vot se pronunță în favoarea unirii cu România, ceea ce este puțin probabil, acest exercițiu va fi unul pur consultativ, decizia finală aparținând legiuitorilor. Fără un document adoptat atât de către Parlamentul de la Chișinău, cât și de cel de la București, nici 10 referendumuri aprobatoare nu vor oferi rezultatul scontat. De aceea, transformarea unionismului într-o mișcare politică, prin obținerea unei reprezentativități parlamentare și prin trecerea de la manifestații stradale la managementul instituțiilor, este mai importantă decât pregătirea unui plebiscit cu șanse minime de reușită.
Referendumul pe probleme identitare,o unealta socialista si neobolsevica.
Din vechile timpuri,Vointa poporului era exprimata de catre intermediari.
Adica,de Fruntea Societatii,cei cu carte si intelegere a nevoilor Societatii!!
Miscarile socialiste si comuniste au inventat instrumentul ,,Referendumul,,.
In vechile timpuri ale Scietatii umane,instrumentul,numit astazi ,,referndum,, cu atragerea ,,prostimii,, era utilizat in lucruri stric comunitare.
In Occident, apoi in tarile socialiste, au inceput sa se organizeze ,,referndumuri,, si peste tot ,,cu scopul de a afla Opinia poporului,,!! Astfel, fruntea Societatii, oamenii cu carte, intelectualitatea, oamenii de stiinta si arta, au fost eliminati din definitivare necesitatilor Societati si Statului.Totul si Tot a fost politizat si subordonat Politicului!! ,,Referendumul,, a devenit o arma politica a fortelor politice din interior si exterior. Dovada sunt si nenumaratele ,,referendumuri,, organizate de catre Rusia in Caucaz, Ucraina si Republica Moldovaa, toate avind scopul destramarii statelor suverane aparute pe runinele URSS si subordonarea lor Rusiei!
,,Succesul,, refrendumurilor organizate in fostele tari socialiste si fostele republici ale URSS este ,,asigurat,, si de distorsionarea intentionata pe parcursul a zecilor de ani a capacitatii populatiei de a percepe corect necesitatile Societatii in coraport cu cele personale si de familie. Toti participantii la aceste ,,referendumuri,, sunt preliminar intentionat manipulati ca necestitatile gruparilor politice din interior si exterior sa fie intelese si eronat constientizate de catre participantii la referendumuri ca necesitatile sale personale, ale copiilor si familiilor lor!!
Moldovenii din Basarabia, apoi din Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca si ,,independenta,, Republica Moldova, timp de doua sute de ani au fost si sunt manipulati de catre Serviciile Secrete Rusesti(FSB) si Massmedia Rusa si proRusa. Aici se adauga si guvernarile proRuse de la Chisinau, care au fost si sunt obediente fata de Interesul Rusesc la Chisinau!
Ultimii doi ani neincetat preintimpin bravii nostri Tineri UNIONISTI de pe ambele maluri de Prut, ca Referendumul nu este instrumentul potrivit pentru a INFAPTUI Reunirea celor doua state romanesti, Romania si Republica Moldova! Dar, tineretea, bat-o vina si sculele proruse din interiorul Miscarii Unioniste ne joaca festa!!
Care, totusi sunt instrumentele potrivite pentru Infapturea REUNIRII?? Acesta sunt la suprafata,la vedere!!
1) Infratirea intre localitatile de pe ambele maluri de Prut, cele din Tara si Republica Moldova, un instrument ideal, daca sunt folosite toate aspectele lui, ideologice si materiale!! Iata aceasta forma de Reunire a Talpii Tarii de pe amble maluri de Prut, inceputa cu succes, trebue continuata in permanenta. Acoperind-o si cu Reunirea adminsitrativa a primariilor din Tara si Republica Moldova. Reducerea infratirii dintre localitatile de pe ambele maluri de Prut numai la cintece si veselie,cu mese pline de bucate, aduce numai rau mersului Reunirii!!
2) Din pacate, din toate Proiectele anuntate de colaborare dintre Romania si Republica Moldova, numai Proiectul de deschidere a posibilitatiloe Tinerilor moldoveni de a studia in Romania, a prins viata.Restul, Poduri, Drumuri is Interconexiuni energetice, ramin numai DECLARATII frumoase!! Iata aici, Tinerii Unionisti ar trebui sa se manifeste, prin Monitorizarea REALIZARII practice a acestor proiecte!
3) Guvernarile de la Bucuresti sunt prea inerte, prea pasive, deseori chiar indiferente fata de soarta celor TREI milioane de moldoveni din Republica Moldova. Care, prin mostenire si voia bunului Dumnezeu, sunt Cetateni ai Romaniei. Iar, un milion si jumatate dintre ei, sunt si cetateni Romani cu acte in regula. Pntru Rusia si SUA, un singur cetatean de-al lor, aflat peste hotare REPREZINTA Rusia sau SUA!! Iar, trei milioane de moldovenii, cetateni romani din Republica Moldova, nu valoreaza pentru Guvernantii de la Bucuresti, macar, cit un rus pentru Rusia sau un american pentru SUA!! Tinerii Unionisti,ar trebui sa se manifeste mai activ. Nu numai cu cintece si lozinci unioniste,ci si cu ADRESE concrete ale NECESITATILOR cetatenilor Romani din Republica Moldova!
PS ce n-ar zice unii,REFERENDUMURIE nu aduc niciun folos REUNIRII, ci numai rau si dezamagire pot aduce!
Ascultati-ma pe mine,dragii mei copii si apucati-Va,cu totii, de lucruri concrete si mai lasati intr-o parte Marsurile si Mitingurile sterile!!