Actorii se prind de mâini, respiră adânc, saltă ușor de pe un picior pe altul și își creează starea de bună dispoziție pentru reprezentație. „Să fie totul bine!”, acesta este ultimul gând înainte de a intra în lumina reflectoarelor. Atunci când joci pentru copii emoțiile sunt cu totul altele, mărturisesc actorii, întrucât pe cei mici nu ai voie să-i dezamăgești.
„Spectacolul nostru e distractiv și educativ totodată. E despre cei 7 ani de acasă, despre cum trebuie să se comporte cei mici și să fie ascultători”, spune Natalia în timp ce își desenează minuțios o mustață deasupra buzelor. Tânăra actriță este cea mai nouă achiziție în trupa Teatrului Republican Muzical-Dramatic „B.P. Hașdeu” din orașul Cahul. „Am absolvit anul trecut Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, am făcut teatru în clasa lui Emil Gaju. La universitate am făcut și cursuri de make-up profesionist. Cu Emilian Crețu”, precizează Natalia care între timp a terminat cu mustața, iar acum își trasează o linie de tuș pe pleoape.
Într-o cabină mică a Teatrului „Licurici” din Chișinău, Natalia alături de alte trei colege se pregătește pentru a juca spectacolul „Împăratul Îmbrobodit” în cadrul festivalului internațional „Sub căciula lui Guguță” aflat la a IX-a ediție. „Atunci când joci în fața copiilor, prin prisma personajului pe care îl joci, emoțiile sunt altele decât atunci când joci într-un spectacol dramatic, pentru adulți”, spune Diana în timp ce-și aranjează pe cap o perucă bălaie. „Nu faceți poze până când nu îmi pun și pălăria. Rezultatul final contează!”, ne atenționează zâmbind Diana. Pentru că joacă o zână în spectacol, actrița poartă o rochie lungă, argintie și extrem de strălucitoare.
Nadejda, în schimb, poartă o perucă roz și își retușează cu atenție sprâncenele. Zeci de pensule și produse cosmetice sunt înșirate pe măsuța de machiaj. A cerut un ceai înainte de spectacol. Așa își încălzește coardele vocale care trebuie să fie extrem de maleabile, mai ales că trebuie să fie convingătoare în rolul unuia dintre cei trei purceluși, personaje foarte cunoscute copiilor. Actrițele spun că nu sunt ferite de gafe, bâlbe sau lapsusuri de memorie când uită pur și simplu replicile. „I se întâmplă oricărui actor. Improvizezi în acel moment, pentru că știi scenariul și firul acțiunii. În plus, avem parteneri de scenă pe care ne putem baza”, afirmă Nadejda.
„Începem să ne pregătim de spectacol cam cu o oră înainte de a ieși pe scenă. Ne adunăm, recapitulăm textul, încălzim aparatul vorbirii, ne scanăm starea interioară, lăsăm grijile și nevoile ca să ieșim însuflețiți și plini de viață în fața publicului”, mărturisește Diana.
Aurica Țurcanu, o altă actriță a trupei de teatru din Cahul este cea mai calmă. Își păstrează toată energia pentru spectacol. După ce își pun la punct vestimentația, actrițele ajung în culise. Urcă pe scenă pentru a aranja ultimele detalii. Într-un punct „strategic” al scenei acestea așează alte costume pe care le vor îmbrăca mai târziu. Peste alte câteva minute sala se umple de zeci de copii gălăgioși, îmbrăcați la patru ace. Fetițele poartă dresuri albe și rochițe colorate, iar băieții – cămașă și unii din ei, pălărie. Sunt entuziasmați, iar învățătoarele încearcă să-i țină în frâu.
În culise, actorii tresar parcă la auzul micilor spectatori. „Începem!”, șoptește unul din artiști. Înainte de a păși pe scenă, se adună cu toții în cerc, se țin de mâini, respiră adânc și apoi flutură brațele puternic în semn că lasă emoțiile la o parte. Cei mici sunt receptivi la glumele din spectacol și privesc uimiți la personajele ce li se înfățișează. Actorii sunt răsplătiți cu aplauze și exclamații de admirație.
