Marian Lupu – seducție controlată strategic. Mesaje prezidențiale văzute și nevăzute

Rolul „seducătorului” îi revine, fără îndoială, candidatului democrat în cursa electorală pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova. Chiar și în condițiile în care statura lui Marian Lupu a devenit în anumite contexte subiect de glume, politicianul rămâne o persoană impozantă și charismatică în comunicare, emanând forță, hotărâre, iar pe alocuri – energie masculină în exces.

La nivel paraverbal, și-a educat aptitudini remarcabile de stăpânire a timbrului și intonației. Mizează pe registrele joase ale vocii și e conștient de puterea pauzelor în vorbire și de impactul pe care îl are asupra publicului feminin. Observăm însă un efort susținut al consilierilor de a revalorifica, în această campanie, potențialul forței sale de seducție în sensul scoaterii în evidență a statutului de familist al lui Marian Lupu.

Reprezentantul tipic al politicii moldovenești

Din punct de vedere al imaginii, democratul este, totuși, un reprezentant tipic al politicianului moldovean: născut din primele generații de tehnocrați, purtător al mai multor culori și viziuni politice care se exclud reciproc, migrând costant spre tabăra învingătorilor. În aceste momente Lupu uzează la maxim de poziția sa de exponent al puterii. Cert este că acest statut conferă discursurilor sale aluzii de intimidare și sfidare nu doar a contracandidaților, ci și a electoratului. Iată un fragment ilustrativ în acest sens:

Dar ce pot face candidații care anunță că primul lucru pe care îl vor face când ajung președinte este să genereze o criză politică? Bine, că nici aceasta nu vor fi capabili să o facă, noi vom avea grijă să menținem o majoritate parlamentară stabilă. Dar vor face rău. O astfel de criză ar putea aduce din nou luni și ani de instabilitate, ceea ce va paraliza investițiile și economia, iar asta înseamnă deja afectarea directă a oamenilor, atât a celor apți de muncă, dar mai ales a celor socialmente vulnerabili.

Mesaj zguduitor

Un adevărat val de nemulțumiri a generat mesajul lui Marian Lupu, care a urmat cutremurului din 24 septembrie curent. Pe o rețea de socializare Lupu a asociat acest fenomen fizic înfricoșător cu eventualele tulburări politice, care ar putea surveni, dacă țara ar alege un parcurs diferit de cel implementat de actuala guvernare. În retorică, acest procedeu de aranjare a argumentelor se numește a simili ad simile. Doar că slăbiciunea vădită pentru tactica înfricoșării oponenților politici – ”în această toamnă vom mai fi zdruncinați” dacă nu menținem vectorul actual al dezvoltării europene – îl împinge la limita eticului în raport cu alegătorul. Or, discursul face uz de termeni duri precum ”distrugeri”, ”victime”, ”răni” și asta în contextul unor realități probabile.

Familistul

Momentul lansării oficiale în cursa electorală a fost deosebit de important și ilustrativ din două puncte de vedere, cel puțin. În primul rând, evenimentul identifică mesajele-cheie în comunicarea cu noi și-i oferă o ocazie specială pentru a se identifica pe sine, ca lider politic, în raport cu electoratul. Și aici, stafful lui Marian Lupu a vrut ca acesta să fie perceput ca familist, înainte de toate, și abia apoi ca bun economist, politician al acțiunilor. Prezența soției și a tatălui au fost elemente-cheie, regizate până în (aproape) cele mai mici detalii, căci rolul de fecior și soț inspiră cum nu se poate mai bine, la nivel subconștient, mesajul că acest om este iubit și, la rândul său, poate avea grijă de alții.

În al doilea rând, presupunând că orice prezență publică pregătită aduce avantajul șlefuirii tuturor nivelelor comunicării, ceea ce ajungem să vedem la final este rezultatul bătăliei dintre atuurile și slăbiciunile vorbitorului. Marian Lupu întârziase de-a binelea. Ideal ar fi fost ca primele sale cuvinte să fie de mulțumire (și nu e vorba despre scuze aici) pentru cei care l-au așteptat în tot acest răstimp. Ar fi degajat atmosfera, ar fi salutat suținătorii în mod firesc și ar fi scăpat de acele ușoare note de emoție care s-au strecurat în voce în primele fraze ale discursului. Așa ar fi evitat, poate, și gesturile de nesiguranță – momentul când își aranjează sacoul și atinge microfonul. Vorbește despre subiecte cu priză la public – familie, educație, tineri, țară, dar alege să citească discursul. Pentru un control mai bun, se sprijină mai tot timpul de pupitru și privește destul de rar spre public. Scapă, totuși, câteva greșeli de exprimare.

Ce ne dezvăluie gesturile lui Marian Lupu

Profilerii (psihologii care instruiesc politicienii să vorbească convingător) spun că un indice de aur al sincerității vorbitorului este gestul, care, în mod ideal, trebuie să vină cu o fracțiune de secundă înaintea cuvântului, amplificându-i sensul. Marian Lupu gesticulează relativ puțin de această dată, folosind mâna dreaptă, mai cu seamă, semn că gândește mai mult decât simte și controlează constant mesajul. Urme de tensiune maximă și încordare se citesc nu doar pe fața oratorului, dar și în balansările periodice ale corpului în întregime. E destul de informativ să observi cum în fraze ca: În Moldova familiile contează, în primul rând! gestul de accentuare întârzie, semn că, în acel moment, nu are nicio legătură cu ceea ce simte cu adevărat. Iar ceva mai târziu, vorbind despre tineri – Pentru ei avem datoria să dezvoltăm țara noastră – se retragere îndărăt și-și încruntă fruntea, lucru care poate fi interpretat doar în două moduri: fie nu crede în ceea ce spune, fie frustrarea îl depășește. De altfel, tot dovadă de frustrare și furie prost camuflate este și acea accentuare nemotivată a pronunției vocalelor ”a” și ”e”, prin alungirea bruscă a colțurilor gurii spre urechi – o marcă non-verbală specifică acestui lider politic.

Cu bărbia înainte

Totuși, gestul ”preferat” al prezidențiabilului cu numărul 1 rămâne a fi ridicarea bărbiei, semnal de superioritate, satisfacție de a fi avut dreptate sau chiar îngâmfare. Cât privește sloganul campaniei electorale, oricât s-ar încerca să se dea impresia de indiferență față de criticile care au fost aduse, acesta a fost compromis. Asemănarea cu remarcabilul citat din discursul fostului premier britanic Tony Blair, faptul că nicăieri acest slogan nu este pronunțat integral de către Marian Lupu, acesta limitându-se la variații (Aud. Ascult. Lucrez cu voi și pentru voi, de exemplu), dar și nerespectarea unei gradații logice a ponderii acestor verbe – toate împreună știrbesc din credibilitatea mesajului și a echipei din spatele eroului.

ALTE PORTRETE DE CANDIDAȚI:

Igor Dodon: super-eroul moldovean, hotărât să curețe ograda

Maia Sandu: femeia intră în ring și lovește cu eleganță și pasiune